12 February, 2013 | Posted in:Articole, Dieta/Stil de viata, Preventie

yanliz-huzunlu-islak-kiz-resmi-wet-lonely-sad-girl-picture

… aceasta este continuarea de aici

Ce te ține blocat?

 

În perioada anxioasă și depresivă a vieții mele, am trăit, pe propria-mi piele, sentimentul de singurătate. Îmi aduc aminte de două întâmplări cu rezonanță pentru mine, amândouă strict legate de singurătate.

Prima poveste se întâmpla la Sibiu. Eram în primul an de facultate, chiar spre sfârșitul celui de-al doile semestru. Deși reușisem să leg prietenii frumoase (care încă dăinuiesc 🙂 ), mă simțeam complet singură.

La acel moment am asociat felul în care mă simțeam cu numărul de kilometri care mă despărțeau de iubitul meu de atunci. Cert este că emoția și durerea acestei singurătăți apăsătoare s-au accentuat nepermis de mult.

Momentul pregnant al acestei perioade a fost într-o zi de duminică după-amiaza în care am petrecut ore-n șir la fereastra apartamentului de la etajul 10, gândindu-mă dacă să sar sau nu. – Nu-mi este confortabil să vorbesc despre asta și încă simt fiori reci când mă gândesc. Chiar și acum, când scriu aceste rânduri, încă mă minunez de cât de puternică poate fi și ce efecte poate avea gândirea negativă.

Revenind… Durerea sufletească ce mă apăsa în acele momente era cumplită pentru mine. Simțeam că nu pot să mai respir de atâta durere. Dar dacă m-ai fi întrebat atunci de ce mă doare, n-aș fi știut să răspund într-un mod coerent. Priveam de sus oamenii care mișunau care-ncotro bucurându-se de căldura primăverii târzii. Deși eram foarte aproape de ei, mă simțeam la ani lumină depărtare.

Cea de-a doua întâmplare legată de singurătate s-a petrecut la câțiva ani distanță, în București. Era tot o zi de duminică după-amiază. Divorțasem de peste un an și locuiam cu niște prietene. S-a întâmplat să fiu singură în acea zi și pentru că n-am mai suportat să stau în casă, am luat primul autobuz care a sosit în stație și m-am plimbat. Am rămas în el cât a mers tur-retur și-am coborât în stația din care urcasem. Pe drumul către casă am trecut pe lângă mai multe spații verzi în care oamenii petreceau o după-amiază frumoasă, Unii discutau, alții jucau diverse jocuri, alții erau cu rolele, cu bicicletele. Mi s-a întâmplat același lucru ca și data trecută. Deși eram la un pas de ei, mă simțeam la kilometri depărtare.

Mă apăsa atât de tare singurătatea, încât aveam senzația că dacă țip în acel moment, nu mă va auzi nimeni. Am privit blocurile înalte de 10 etaje și am simțit și ”văzut” cum efectiv, cad peste mine. Mi s-a făcut rău și-am căzut în mijlocul străzii.

Ți-am povestit aceste două momente importante din viața mea ca pe niște exemple, aproape extreme, despre ce înseamnă să te simți singur fără să fii singur.

Privind înapoi la aceste experiențe și la altele asemănătoare, am identificat 3 bariere, 3 obstacole care m-au împiedicat să ies din starea de singurătate.

3 bariere care te mențin în singurătate

1. Lipsa conștientizării de sine. În acea perioadă a vieții mele, nu știam cu adevărat cine sunt, ce nevoi am, ce-mi lipsește. Conștientizarea de sine înseamnă să-ți observi gândurile, dorințele, sentimentele. La acea vreme, îmi lipsea această capacitate de a intra în contact cu mine. Nu-mi puteam muta gândul de la durerea priciunuită de singurătatea mea. Astfel stând lucrurile, nici nu putea fi vorba de ”a mă asculta”, de a-mi ”asculta durerea” – așa cum îți sugerez să faci încă din subtitlul acestui site.

2. Alte ”chestii” mai presus de starea mea de bine. Singurătatea, în afară de cea circumstanțială, nu apare brusc. Ea se instalează treptat, atât cât îi dai tu voie. În momentul în care uiți să-ți mai ”hrănești” ființa și devii mult mai interesat de job, carieră, sau orice altceva din ”exteriorul” tău, deschizi portița singurătății. Se întâmplă așa pentru că uiți să te conectezi tu cu tine, cu Sinele tău, cu gândurile, dorințele profunde, sentimentele tale. Rămânând în această stare de de-conectare, îi permiți singurătății să se instaleze ”bine mersi” în viața ta.

3. Starea de spirit solitară. Multă vreme am fost de părere că tot ceea ce fac trebuie să fie perfect după standardele mele. Nu doar c-am adunat multă frustrare cu această convingere limitatoare, dar am și ales să fac doar eu lucrurile; această atitudine a fost o barieră majoră care m-a împiedicat să cer și să accept ajutor. Este o chestiune la care încă mai lucrez. 🙂

Toate aceste ”obstacole” mi-au alterat foarte tare starea de spirit și mi-au favorizat ”sejurul” în tristețe și depresie.

Ceea ce am învățat din această experiență, printre altele, a fost faptul că eu sunt singura responsabilă pentru situația în care mă aflu, oricare ar fi ea. Dacă ar fi putut cineva să mă vindece de sentimentul de singurătatea, acea persoană nu era nimeni alta decâr EU. A trebuit să caut și să găsesc diferite moduri de a ”scăpa” din această capcană.

Într-o astfel de situație, probabil că ți-ar părea foarte ușor să mergi la medic și să iei niște pastile pentru a nu te mai simți singur; sau să mergi la film ori în cluburi pentru a uita de starea în care ești; – pentru ca apoi, să poți striga sus și tare ”am făcut tot ce-a fost cu putință pentru a nu mă mai simți singur; dar nu am reușit”.

Oprește-te Din A Te Minți Singur!

”Ascultă-ți durerea… ea nu va dispărea până n-o vei asculta cu adevărat.”

 

Cum poți face asta? Prin procesul de diluare a singurătății.

Acesta este un exercițiu extrem de puternic și benefic pentru a diminua orice altă emoție nedorită.

1. Simte. Nu judeca, nu critica, doar simte. Simte-ți singurătatea și durerea emoțională cu care vine. Conștientizează-le. Simte-ți propria singurătate cu toată ființa ta, ia-o în piept și las-o să te cuprindă, să te învăluie și să se manifeste cu toată puterea ei. Acum simte-o și mai bine.

2. Adu-ți aminte că acesta este un proces natural, firesc și că nu vei fi rănit.

3.  Să nu crezi ce-ți spune mintea despre motivul pentru care tu ești singur. Te simți singur și atât. Nu asculta motivele pe care ți le înșiruie mintea ta. N-o lăsa să te saboteze.

4. Continuă să simți. Dar acum… ignoră nu doar povestea despre de ce ești singur, ci ignor-o și pe cea cum că chiar ai fi singur. Refuză să accepți aceste povești. Doar simte și rămâi fără gânduri. Nu este nevoie să te lupți cu gândurile care vin către tine. Doar observă-le, așa de la dintanță. Nu te implica în mirajul lor și nu le crede.

5. Simte-ți sentimentele fără a le da nume. Nu-ți eticheta sentimentele. Simte fără a încerca să le schimbi, fără a le analiza, făra a le opune rezistență. Nu te mai gândi la ele; doar simte-le. Pătrunde-ți sentimentele atât de profund încât să te contopești cu ele. Acum nu mai există diferență între tine și sentimentele tale. Lasă-te purtat și observă ce se întâmplă. lonely_broken_angel.jpg_480_480_0_64000_0_1_0

Povestește-mi cum a fost această experiență.

În momentul în care vei face acest exercițiu, sincer, cu încredere și flexibilitate, emoția pe care vrei s-o elimini, se va disipa de la sine.

Absolut nicio emoție nedorită nu rezistă puterii acestui exercițiu doar dacă tu dai sens și te identifici cu povestea din spatele ei.

Deși acest exercițiu a funcționat foarte bine pentru mine, nu este nevoie să mă crezi pe cuvânt; experimentează chiar tu!

Dacă nu-ți reușește de prima dată, este pentru că tu nu ești prezent ”acolo” sută la sută. Exersează, repetă și reușește!

Mult succes!

Cristina

PS: 1. Dacă simți nevoia unei îndrumări audio pentru acest exercițiu, spune-mi și voi face una special pentru tine.

       2. Fă acest exercițiu și povestește-mi cum te-ai simțit după. Abia aștept să-mi spui ce efecte a avut asupra ta!

 

  


Print pagePDF page

3 Comments

  1. Iam
    3 October, 2014

    Leave a Reply

    Basically, admirable what you’ve got crriaed out right here. It’s pleasing to search you express from the heart and your clarity on this substantial content material could be simply looked. Remarkable publish and will look ahead in your future update.

  2. Ani
    4 March, 2013

    Leave a Reply

    Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru cã nu le-am privit niciodatã cu adevãrat, nu ne-am îndreptat niciodatã atenţia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele în realitate.
    Încercaţi sã creaţi numai lucruri frumoase, nu aduceţi la viaţã nimic urât. Nu aveţi prea mult timp şi nu aveţi nici multã energie de pierdut. Având o viaţã atât de scurtã, având o sursã de energie atât de micã, este pur şi simplu stupid sã o pierdeţi în tristeţe, în furie, în urã, în gelozie.
    Folosiţi-vã energia în iubire, folosiţi-o în actiuni creatoare, în prietenie, în meditaţie; îndreptaţi-vã spre ceva care sã vã înalţe. Şi cu cât vã înãlţaţi mai mult, cu atât întâlniţi mai multe izvoare de energie care stau la dispoziţia voastrã. Depinde numai de voi.

    • Cristina Cristea
      4 March, 2013

      Leave a Reply

      Iti multumesc si sunt recunoscatoare, Ani, pentru mesajul puternic pe care-l transmiti aici. 🙂

      Se spune ca cea care te aduce cel mai aproape de Bucurie, Iubire, Liniste, Armonie, de… El, este chiar CREATIA.

      Asa ca acesta este indemnul… CREAZA!!! … 🙂

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲