29 July, 2014 | Posted in:Articole, Preventie

Ştiam că este un fenomen des întâlnit… cu toate acestea nu mă aşteptam să întâlnesc în jurul meu tot mai mulţi oameni care se confruntă cu el.

Vorbesc despre starea aceea în care eşti trist fără să ştii că eşti trist. Oare este posibil aşa ceva? Se pare că da, este.

Cum arată un astfel de om? “Normal”… merge la serviciu unde îşi îndeplineşte conştiincios sarcinile (sau nu), se întoarceMask22 acasă la familie (dacă nu cumva s-a adâncit prea mult în muncă şi-a “uitat” să-şi facă una), se ocupă de gospodărie, bifează timpul petrecut cu partenerul, cu copiii, se întâlneşte cu prietenii, se distrează aşa cum se distrează majoritatea, râde, se bucură, plânge, se înfurie,…şi crede că trăieşte. 🙂 Nimic ieşit din comun, o viaţă “normală”.

Lipseşte totuşi ceva, acel ceva care face diferenţa dintre o viaţă “normală” şi una plină de sens, de vibraţie, de trăire… o viaţă plină de viaţă.

De-a lungul timpului, au fost foarte mulţi (şi sunt în continuare) cei care s-au declarat “incompatibili” cu titlul site-ului meu: alungă tristetea. Aproape invariabil, acest gen de oameni îmi spun “interesant ce faci tu acolo dar eu nu sunt trist”. Foarte tare…ştii ce? – Nici eu nu sunt tristă şi nici în cele mai întunecate momente ale depresiei mele n-am fost prea mult timp tristă; dimpotrivă, eram cunoscută ca o persoană pozitivă şi jovială iar eu mă încăpăţânam să cred asta. Şi chiar aşa şi sunt dar abia acum, după mulţi ani de căutări şi răspunsuri (şi procesul continuă).

Ceea ce încerc eu să spun prin asta este că, tristeţea la care fac referire în titlul site-ului este ca… un zgomot de fond cu care te-ai obişnuit şi care aparent nu te mai deramjează – însă, odată eliminat, te face să te simţi eliberat. Este ca… bâzâitul frigiderului sau cel ce răzbate din carcasa calculatorului, sau ticăitul ceasului din perete.

 

De unde vine această tristeţe?

Din separarea de noi înşine (ca să nu spun pompos, “din separarea de Sinele nostru, de Esenţa noastră”).

De câte ori în ultima săptămână ţi-ai acordat timp să te întâlneşti cu tine la o cafea, la un pahar de vorbă, eventual pe o muzică relaxantă şi să staţi de vorbă ca doi vechi prieteni aflând  ce s-a mai întâmplat în ultima vreme.

Ce ştii, de fapt, despre tine – cel care eşti? – despre ce-ţi place cu adevărat, ce este important pentru tine, despre ce-ţi doreşti şi-ţi face spiritul să-ţi vibreze. Ce ştii, de fapt, despre rolurile tale pe care le joci în fiecare zi sau despre “măştile” pe care le porţi la fiecare pas? Chiar zilele trecute, o clientă îmi spunea că se simte copleşită de toate măştile pe care le are şi că a ajuns să nu mai ştie exact care parte din ea este mască şi care este autentică. Atât de multă confuzie poate exista într-un om… cum poate fio astfel de viaţă decât tristă ţinând cont că natura noastră este cea în care trăim în comuniune perfectă cu noi înşine? Ştii, nu este neapărat rău să avem măşti, ele ne protejează de multe ori, rău este să nu ţi le mai cunoşti cu adevărat, să nu fii conştient de ele şi să te pierzi pe tine printre ele.

Priveşte poza de mai sus… atunci când eşti trist fără să ştii că eşt trist, masca zâmbitoare este de atât de multă vreme pe faţa ta încât s-a lipit iar tu ai uitat că o porţi şi crezi că eşti tu…doar că, în spatele ei, difuz, se aude un suspin de tristeţe a cuiva care se simte uitat…a ta. 🙂

De câte ori, atunci când te deranjează ceva, te retragi în tine pentru a te întreba: “de ce anume m-a iritat acel lucru?”, “ce parte din mine s-a simţit lezată şi-a reacţionat?”- acestea sunt cele mai bune ocazii să te cunoşti, să afli cine eşti tu în esenţa ta.

Atunci când ai o relaţie bună cu tine, începi să-ţi aliniezi gândurile, dorinţele, acţiunile cu cine eşti tu, de fapt. Abia în acest punct, ajungi să fii în armonie cu tine însuţi, să trăieşti în echilibru, autentic.

Atunci când trăieşti aproape de tine, de esenţa ta, eşti fericit pur şi simplu – în viaţa ta există fericire, bucurie, recunoştiinţă, apreciere. Toate aceste calităţi sunt deja în noi şi se activează atunci când avem o relaţăe bună noi cu noi.

Pentru a ne onora acest dar minunat care este VIAŢA, avem nevoie de bucuria şi pasiunea de-a trăi.

Ce poţi face?

Trăirea autentică se naşte din lucrul permanent cu tine. Iată câteva aspecte pe care-ţi propun să le abordăm gradual, câte unul pe săptămână:

  • Auto- reflecţia

  • Încrederea în sine

  • Stima de sine

  • Respectul de sine

  • Simţul identităţii 

  • Percepţia de sineAcceptarea de sine

  • Iertarea de sine

  • Auto-dezvoltarea continuă 

Voi aborda, în cadrul “dozei de inspiraţie”, câte un aspect în fiecare săptămână. Astăzi vorbesc despre…


Print pagePDF page

Be the first to comment.

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲