6 October, 2012 | Posted in:Ce este depresia?, Recuperare / Auto-ajutor, Traind cu persoane care sufera de depresie

Am hotarat sa scriu despre depresia postpartum (postnatala) dupa ce, zilele trecute, mi-a cazut privirea pe mai multe statistici. Una dintre ele mentioneaza ca depresia postpartum afecteaza, in primul an de dupa nastere,  10% – 15% dintre mame.

What-Do-You-Know-About-Postpartum-Depression

Nu stiu cum ti se par tie aceste procente, insa mie personal nu-mi spun prea multe. Dar stirea in sine poate fi un imbold sa-ti dai ragaz sa analizezi putin subiectul.

Aceasta informatie m-a facut sa-mi aduc aminte de momentul in care eu am devenit mama.

Desi imi doream foarte mult si eram nerabdatoare s-o cunosc pe fetita mea, faptul ca a venit cu doua saptamani mai devreme m-a luat complet pe nepregatite.

La cateva ore de la nastere am fost adusa intr-o rezerva in care am stat singura. Dupa un timp ai mei au plecat iar eu am ramas acolo.:) Foarte frumos.

Aveam un bebelus sanatos si de toata frumusetea… dar, ce sa vezi… Si acum ma trec fiori reci cand imi amintesc cum, pe la ora 2:00 noaptea, m-am trezit panicata, plangand si cu respiratia intretaiata si nu stiam ce sa fac. Am iesit pe hol dar nu am gasit pe nimeni. Nici nu vreau sa ma mai gandesc la linistea aceea apasatoare. Inca plangeam in hohote cand a trecut o infirmiera. Am intrebat-o, asa printre sughituri, unde este copilul meu? Ea mi-a raspuns sec sa merg la culcare, ca si el doarme. Am intrat in salon si am inceput sa miros toate lucrurile Sinzianei. M-am oprit la pampersi – acela este inca mirosul pe care-l asociez cel mai bine cu ea. Asta am facut in urmatoarele ore pana s-a luminat afara: am plans si am mirosit pampersi. 🙂 (in prima instanta, am vrut sa incep cu citatul unei persoane publice despre ce a simtit cand s-a confruntat cu depresia postnatala. M-am razgandit intre timp – cred ca cel mai bine pot vorbi despre mine. 🙂 )

Aceasta stare, in primele zile de dupa nastere, este considerata a fi “normala”. Se poate vorbi de depresie postpartum (DPP) daca aceasta stare dureaza mai mult de doua saptamani.

Unele femei,dupa nastere, se surprind ca sunt triste, “daramate” sau ca plang fara sa stie exact de ce.

Ca mama este destul de ciudat sa traiesti astfel de sentimente, cu atat mai mult daca nasterea a decurs bine si bebelusul este sanatos. Unele dintre noi, mamicile, chiar ne gandim:

  “Am toate motivele sa fiu fericita; ce este in neregula cu mine?”.

Cand si de ce trebuie sa luam in serios depresia postpartum?

     De obicei, aceasta perioada de “tristete” tine doar cateva zile sau maxim una, doua saptamani si apoi trece de la sine.

Avand in vedere schimbarile hormonale, femeia se confrunta cu adaptarea organismului la noul ei rol, acela de mama. Se intampla destul de des ca-n primele zile, proaspetele mamici sa traiasca sentimente confuze pentru ele. Asta nu este ceva alarmant – repet, in mod normal, dupa cateva zile, totul va trece de la sine.

Uneori aceasta perioada persista si sentimente de tristete, singuratate si anxietate devin tot mai puternice si mai prezente. Daca aceste simptome dureaza mai mult de o saptamana sau doua, femeia se pare ca se confrunta cu depresia postpartum (DPP).

DPP este o problema cauzata de hormoni si poate determina o mamica sa simta ca este depasita de situatie, ca traieste sentimente de disperare, de vinovatie, sa simta ca nu este capabila sa faca fata situatiei.

Aceasta afectiune este mult mai frecventa decat ne putem da seama. Colegiul American de Obstetrica si Ginecologie estimeaza ca 1 din 10 proaspete mamici au depresie postpartum.

Este foarte important ca atat mamicile cat si familiile lor sa fie constiente de simptomele depresiei postpartum pentru ca:

  • Exista tratament si ajutor pentru aceasta afectiune.
  • Netratata, depresia postnatala afecteaza considerabil puterea mamicii de a se bucura de cresterea copilului ei.
  • Depresia postpartum poate avea un impact negativ asupra relatiei care se stabileste intre mama si copilul ei.
  • Cercetarile arata ca, copii care au mamici ce sufera de depresie postpartum, sunt in pericol sa dezvolte si ei, la randul lor, o depresie.

Cum stiu ca sufar de depresie postpartum? – Simptome

     In loc sa se simta doar putin “vulnerabile emotional”, proaspetele mamici:

  • Sunt cuprinse de tristete si au o dispozitie proasta.
  • Au stari de nervozitate si iritabilitate.
  • Isi pierd placerea sau interesul pentru activitati care le placeau inainte.
  • Au tulburari de somn.
  • Pierd in greutate.
  • Simt agitatie sau anxietate.
  • Au sentimente de inutilitate sau vina excesiva.
  • Se simt fara “vlaga”, fara energie.
  • Au probleme de concentrare.
  • Se gandesc la moarte, la suicid sau la pruncucidere.
  • Au libidoul scazut.
  • Au sentimente de respingere fata de sot sau de copil.
  • Prezinta simptome fizice ca frecvente dureri de cap, dureri ale sanilor, batai rapide ale inimii, ameteli, respiratie sacadata, care sugereaza anxietate. Anxietatea postpartum este o tulburare distincta fata de depresia postpartum dar, deseori sunt intalnite impreuna.

Ce cauzeaza depresia postpartum (DPP)?

Cauzele exacte ale aparitiei depresiei postnatale sunt inca incerte dar au fost luati in calcul anumiti factori de risc..

Nasterea unui copil reprezinta o schimbare majora in viata unei femei. Intreg procesul de adaptare a mamei la toate schimbarile aparute poate contribui la aparitia depresiei postpartum.

     Schimbarile fizice aparute dupa nastere

  • Schimbarile drastice care se produc la nivelul hormonilor si a altor substante din corpul femeii influenteaza dispozitia proaspetei mamici; este momentul in care organismul mamei revine de la starea de “gravida” la starea “ de dinainte”.
  • Schimbari ale rutinei zilnice ca -lipsa somnului si extenuarea datorata ingrijirii bebelusului –  reprezinta, de asemenea, factori care influenteaza negativ starea de spirit femeii.
  • Schimbarile survenite in tonusul muscular al femeii si dificultatea cu care scapa de kilogramele acumulate in plus.

     Cel mai des intalnite schimbari emotionale aparute dupa nastere

  • Ne mai fiind insarcinata si ne mai putand sa-si protejeze copilasul din burtica, femeia poate trai un sentiment de pierdere.
  • Trairea sentimentului ca si-a pierdut vechea identitate si ca este captiva in propria casa.
  • Sentimentul ca este coplesita de responsabilitatile maternitatii.
  • Schimbarea rutinei poate fi un stres pentru mamica.
  • Femeia traieste o stare de disconfort daca se simte mai putin atractiva fizic si/sau sexual.

     Alti factori de risc:

  • O tulburare psihica inainte de a ramane gravida.
  • O depresie postpartum dupa o sarcina anterioara.
  • Neintelegeri in casnicie, pierderea locului de munca, indiferenta familiei.
  • Pierderea anterioara a unei sarcini (un avort sau un copil mort).

Cum ma descurc cu depresia postpartum ? – 11 strategii pentru a-i face fata

     Depresia postpartum nu este o afectiune pe care s-o tratezi de una singura dar exista o serie de lucruri pe care le poti face pentru a-ti desavarsi planul de tratament, lucruri care te ajuta sa-ti revii mai repede.

     Cel mai bun mod de a avea grija de copilul tau este sa ai grija de tine.

1.    Stabileste-ti asteptari realiste.

Nu te incapatana sa faci absolut totul. Stabileste-ti standarde mai rezonabile si nu astepta de la tine sa fii menajera perfecta. Fa ceea ce poti si lasa pentru altcineva treburile care sunt peste puterile tale.

Recunoaste-ti limitele, nu te epuiza si cere ajutor daca ai nevoie – sigur exista macar o persoana care este dispusa sa ti-l ofere.

2.    Evita izolarea. Nu suferi in tacere.

Cand alegi sa stai in casa si sa te izolezi de familie, prieteni, societate, gandurile negre te invadeaza.

Multe femei nu discuta despre depresia postpartum – mai ales daca le trece prin minte gandul sa-si faca rau lor sau bebelusului – pentru ca se tem sa nu fie judecate, sa nu fie considerate mame rele sau sa piarda sustinerea morala a familiei.

Primul pas catre vindecare este sa vorbesti despre problema ta.

Ce poti sa faci? Simplu. “Go out” cum ar spune englezul :).

Vorbeste cu partenerul tau, cu familia, prietenii despre ceea ce simti si povesteste-le prin ce treci.

De obicei in parc se intalnesc multe mamici. Vorbeste cu ele despre cum traiesc ele  experienta maternitatii.

Vorbeste cu medicul, cu duhovnicul tau sau intra intr-un grup al mamelor cu depresie postpartum.

In primul rand, cand te hotarasti sa vorbesti despre depresia postpartum afli, poate cu surprindere, ca nu esti singura mamica ce traieste aceste stari.

In al doilea rand, observi ca exista oameni in jurul tau care te inteleg si sunt dornici sa te ajute.

3.    Mentine stresul la un nivel minim.

Pentru a intelege mai bine acest “fenomen”, trebuie sa stii ca stresul rerezinta o reactie defensiva (de aparare) a corpului uman la o presiune externa. Este limita la care presiunea de zi cu zi se termina si incepe stresul.

Cand nivelul stresului este “normal” corpul uman este dispus sa faca fata.

Atunci cand nivelul stresului creste peste limita, in organismul uman se produc schimbari esentiale atat la nivel organic cat si fiziologic; astfel poate aparea anxietatea, incordarea, tensiunea, dificultati de concentrare, dermatite, boli cardiace, diabet, etc.

Dupa cum vezi, stresul are o mare influenta asupra ta si de aceea este necesar sa stii sa-l gestionezi.

Intr-un articol viitor voi scrie despre tehnici si strategii de destresare.

4.    Incurajeaza-te!

Nu trebuie sa uiti ca, in ciuda schimbarilor severe de dispozitie, tu esti o mama minunata, iubitoare, protectoare, responsabila si o sotie buna.

In momentele tale linistite, noteaza-ti pe o foaie de hartie lucrurile bune pe care le stii despre tine. Esti o persoana responsabila, un prieten de nadejde, o mama iubitoare, etc.? – noteaza toate aceste ancore si lipeste-le pe frigider / oglida. Adauga langa ele si parerea sotului, familiei, prietenilor despre care sunt calitatile tale. Atunci cand spui “Nu stiu cine sunt?” sau “Nu ma mai regasesc”, mergi la frigider / oglinda si citeste cine esti si ce lucruri minunate poti sa faci – astfel nu poti uita prea usor ce persoana speciala esti. 🙂

5.    Nu te invinovati.

Intelege ca nu te poti blama pentru ceea ce simti. Simti si atat. Daca te invinovatesti, aminteste-ti ca nu ai ales tu sa ai depresie.

Nu uita ca tu nu esti vinovata pentru aceasta depresie. Ea vine fara sa te intrebe si sa-ti ceara voie.

     Nu ai facut nimic rau.

6.    Asigura-te ca partenerul tau te sustine.

Starile de tristete, nervozitate, anxietate, specifice depresiei, pot fi contagioase. Ce vreau sa spun este ca, atunci cand tu suferi, toata familia sufera.

Da, se poate intampla ca partenerul tau sa nu te inteleaga corect. Este posibil sa creada ca esti “lenesa” sau “plangacioasa” sau “nebuna” cand tu, de fapt, esti doar coplesita de rolul de mama, esti obosita sau te simti inutila si nu reusesti sa te adaptezi prea usor.

     Nu-l invinovati ci asigura-te ca partenerul tau empatizeaza cu tine si-ti cunoaste sentimentele si nevoile.

     Nu uita ca el a ales sa fie langa tine pentru ca te iubeste.

 

7.    Fa-ti timp pentru tine.

Daca simti ca totul in jurul tau se naruieste, nu mai sta pe ganduri si rezerva-ti timp pentru tine.

Aranjeaza-te, imbraca-te frumos si du-te afara. Poti sa te plimbi sau sa citesti o carte pe o banca, poti sa mergi sa platesti facturile, sa-ti dai intalnire cu  iubitul tau (doar voi doi), sa te intalnesti un o prietena.

Sunt sigura ca mai gasesti si alte lucruri interesante pe care le poti face pentru tine.

8.    Reactioneaza pozitiv.

Atunci cand te confrunti cu o situatie negativa, trage aer adanc in piept 🙂 si pastreaza-ti gandirea pozitiva.

Astfel, tu poti sau nu sa schimbi acea situatie dar cu siguranta, poti sa schimbi felul in care o tratezi si in care te comporti.

Asadar, sugestia mea este sa tii in prim plan gandurile pozitive.

9.    Adopta un stil de viata sanatos.

Este cunoscuta zicala “minte sanatoasa in corp sanatos”.

Cum tu acum suferi de depresie postpartum, probabil ca psihicul tau te pune la incercare.

In concluzie, nu-ti ramane decat sa-ti mentii corpul sanatos; el iti va ajuta si psihicul. 🙂

Incepe sa mananci mai multe fructe si legume – daca sunt crude este si mai bine – si evita alcoolul si cafeaua.

Fa miscare in aer liber. Iti recomand sa faci plimbari in parc cat mai des – trebuie sa-l scoti la aer si pe bebe mic – sau sa ai alta activitate care-ti face placere.

 

10. Consulta un specialist.

Te poti adresa doctorului de familie, unui psihiatru sau unui psihoterapeut.

Dr. Hendrick spune ca “intr-o lume perfecta, nu trebuie sa iei orice medicamente” – cu alte cuvinte, femeile care suferă de depresie postpartum nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe antidepresive.

     Eu iti recomand sa consulti un psihoterapeut.

11.  Se intampla si la case mai mari… sunt multe vedete care s-au confruntat cu depresia postpartum. (nu m-am putut abtine, tot citez ceva din ele 🙂 )

  • Andreea Marin spunea intr-un articol: “Sentimentul pe care il am pentru orice mama este ca traim la fel. indiferent cati bani ai in cont, ca femeie traiesti la fel anumite nemultumiri, probleme, semne de intrebare in legatura cu dezvoltarea copilului tau sau anumite temeri si boli.” (sursa)
  • Ileana Badiu, fosta vedeta Antena 2, a admis ca perioada sarcinii nu a fost deloc roz pentru ea, iar dupa nastere s-a confruntat cu numeroase episoade anxioase. Din fericire, a trecut cu bine peste ele, iar acum este o mamica excelenta pentru Sasa. (sursa)
  • Cristina Spatar si-a dorit foarte mult un copil iar cand s-a produs minunea, ea a fost in culmea fericirii; indata ce s-a nascut bebelusul, in loc sa urmeze o perioada de fericire si bucurie, timp de patru luni, Cristina nu a lasat pe nimeni sa se atinga de bebelus, a suferit insomnii si tulburari de alimentatie. (sursa)
  • Brooke Shields a scris o carte-jurnal despre propria depresie postnatala, “Down Came the Rain: My Journey Through Postpartum Depression” – “Nu vroiam sa imi ating copilul si aveam ganduri de suicid chiar si atunci cand vedeam o fereastra deschisa. A fost infiorator.” (sursa)
  • Gwyneth Paltrow – “Eram ca un robot. Nu simteam nimic, nu aveam instincte materne, pur si simplu nu puteam sa ma apropii de el – a fost oribil. Iar acum cand ma uit la poze cu Moses la trei luni, nu imi pot aminti nimic. Parca sunt amnezica.” (sursa)
  • Courtney Cox – “Am inceput sa ma simt ciudat cand fiica mea, Coco, avea sase luni. Nu mai puteam sa dorm, nu aveam pofta de mancare, inima imi batea cu putere si eram foarte depresiva. Uneori ma gandeam sa ma arunc cu masina de pe o stanca.” (sursa)

 baby and mom

Sunt sigura ca acum, dupa ce ai aflat si mai multe lucruri despre aceasta depresie, te simti macar un  pic mai bine si, poate, mai linistita.

Te incurajez sa-mi povestesti despre ceea ce simti si sunt convinsa ca impreuna putem s-o scoatem la capat iar tu sa te bucuri de minunea din viata ta. 🙂

Iti doresc o zi plina de zambete de copil,

Cristina

PS: Tu cum te-ai simtit in perioada de dupa nastere? Raspunde-mi, te rog, intr-un comment.


Print pagePDF page

2 Comments

  1. Oana
    12 March, 2013

    Leave a Reply

    Buna Cristina,
    Eu sunt mamica unui baietel de 10 ani si sunt pe cale sa devin din nou mamica, sunt insarcinata in 2 luni. La prima sarcina, perioada de dupa nastere a fost cumplita, a fost ca un mic calvar. Eram mult mai tanara ca acum, ma speriam din orice planset al bebelusului, nu am putut sa alaptez cum trebuie, aveam stari de plans si ma simteam captiva in casa, si, in afara de asta, nu simteam ca sunt o mama buna pentru bebelusul meu. Desi sotul meu s-a comportat minunat cu mine si bebelusul nostru eu tot am trecut prin astfel de stari. Desi nu puteam sa le fac pe toate in casa ma incapatanam sa le fac eu pe toate si eram extrem de obosita si stresata. La vreo 2 ani dupa nastere am consultat un psiholog care mi-a spus ca sufeream de depresie postpartum dar cum l-a perioada cand eu nascusem nu am stiut nimic de aceasta depresie nu am mers la cineva care ma putea ajuta , asa ca eu am dus aceasta depresie mai multi ani, este adevarat ca la o intensitate mai mica dar a fost.
    Acum ca ma pregatesc pentru cel de al doilea copil stiu ce am de facut pentru perioada de dupa nastere. La cel mai mic simptom ma voi duce la psiholog ca sa pot trece repede si usor peste aceasta perioada.

    Cu drag,
    Ioana

    • Cristina Cristea
      5 April, 2013

      Leave a Reply

      Buna, Oana. In primul rand felicitari de doua ori! 🙂 (pentru cele doua minuni din viata ta).

      Din ce-mi povestesti, inteleg c-ai trait pe propria-ti piele simptomele clasice ale unei depresii postpartum. Iti pot impartasi trairile si cred ca nu ti-a fost deloc usor. Ma bucur insa c-ai reusit sa depasesti see you bine acea perioada de nelinisti.

      Sa stii ca toate ni se intampla see you un anumit motiv si exista o lectie de invatat din fiecare experienta.

      Observ ca tu ai iesit din asta mult mai puternica si mai sigura pe tine iar pentru asta vreau sa te felicit. Esti minunata! 🙂

      Iti doresc sa te bucuri din plin de cele 7 luni divine si pline de emotia Creatie iar dupa, sa traiesti bucuria fiecarei zile. 🙂

      Oricand simti nevoia sa vorbesti see you cineva sau sa gasesti sprijin, te rog sa-mi scrii. Imi poti trimite oricand un email si-ti voi raspunde imediat.

      Ma bucur ca mi-ai scris!

      Te pup 🙂

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲