13 June, 2013 | Posted in:Articole, Dieta/Stil de viata, Preventie, Recuperare / Auto-ajutor

acceptance
Am avut zilele trecute la terapie, un client care, atunci când l-am întrebat despre activităţile extra-şcolare din copilărie, mi-a răspuns foarte sigur pe el: “Niciunul. Nu am avut niciun talent. De fapt, eu nu sunt talentat la nimic.”
 
Am continuat procesul terapeutic, însă, după ce clientul a plecat, mi-am luat un timp să reflectez la acest răspuns.
De-a lungul vieţii, trecem, cei mai mulţi dintre noi, printr-un proces de condiţionare care ajunge să ne creeze o mentalitate (mind-set) impregnată de “nu sunt”. Mi-am adus aminte de mine, în perioada “provocatoare” a vieţii mele…
 
Ştiam să-ţi spun despre mine, o mie de lucruri care încep cu “nu sunt”. În clasa I, când majoritatea copiilor au luat premiul I, eu am luat Premiul II şi am înţeles că “nu sunt deşteaptă”. Reacţia mea la criticile alor mei a fost să accept că “nu sunt un copil bun”.  Apoi, când tata, proaspăt sosit din voiaj, după 8 luni, se străduia să-şi împartă timpul cât mai bine cu toţi membrii familiei, eu îl doream şi mai mult lângă mine şi-am înţeles că “nu sunt iubită”. Când am început, în clasa a VII-a să iau note mici la limba franceză, eu am ales să înţeleg că “nu sunt un elev silitor”. Apoi, mai ales în perioada liceului, când am devenit o adolescentă rebelă şi le-am dat bătăi de cap alor mei, reacţia lor m-a făcut să cred că “nu sunt copilul pe care şi-l doreşte familia mea”. Pentru că nu aveam tot ce-mi doream şi mama se străduia să se gospodărească dintr-un salariu, am ştiut că “nu sunt bogată”. Apoi, tot în liceu, pentru că majoritatea colegelor nu treceau de 50 kg, eu am înteles că “nu sunt slabă şi nici frumoasă.” (aveam 56 kg), “Nu sunt…”.
 
Ani la rând am trăit cu acest “nu sunt” şi am evitat orice ocazie de-a vorbi despre mine pentru că nu prea ştiam altceva ce să spun decât “nu sunt”.
După ani în şir în care “nu eşti”, este greu să-ţi creezi o imagine de sine pozitivă, benefică pentru persoana ta.
 
Depăşirea acestei mentalităţi aflate sub puterea lui “nu sunt” începe tocmai cu încrederea ta în tine. Dar, în tine, cel ce eşti în lumea ta interioară
 
În lumea ta interioară nu există limite. Eşti nelimitat ca existenţă, ca potenţă, ca resurse.
 
Nu acelaşi lucru percepi despre tine şi lumea ta atunci când priveşti în lumea exterioară. Viziunea asupra acestei lumi din afara ta şi imaginea de sine în raport cu această lume sunt definite prin cele cinci simţuri.
 
Acum te las să te întrebi ce este realitatea pentru tine? mirror bird
 
Pentru că, pentru mine, realitatea este ceva ce există şi nu se schimbă. Apoi, Saint Germain şi Wayne Dyer, vorbesc despre faptul că lumea este în continuă schimbare (fapt dovedit ştiinţific); în consecinţă, dacă ea se schimbă permanent, nu este reală.
 
Conştientizarea faptului că ceea ce rămâne neschimbat este singura realitate pe care o ai, ar putea să te facă să experimentezi un fabulos apel de trezire… chiar acum, chiar aici.
 
Creatorul nu te pedepseşte absolut niciodată. Tot ceea ce tu numeşti “probleme”, “greutăţi”, ţi le “ceri” singur, în mod subconştient, tocmai pentru aţi oferi ocazia să evoluezi. Pentru că, indiferent de ceea ce facem, scopul nostru suprem este “evoluţia”. Şi-am să-ţi exemplific cu o situaţie personală. 
 
Ulterior perioadei despre care ţi-am vorbit mai sus, capacitatea mea de-a înţelege legile după care funcţionează lumea, Universul, realitatea mea, a căpătat noi valenţe. Şi am început să observ dintr-o altă perspectivă ceea ce se întâmplă în viaţa mea. Cu aceste noi atribute pe care le-am dobândit, am început să-mi rescriu realitatea în care trăiesc acum şi cea în care-mi propun să trăiesc mâine.
 
Acesta este un proces ce se întâmplă pe durata întregii vieţi. Nicidecum nu m-am apropiat de desăvârşire dar, călătoresc, sunt pe drumul către şi asta este cel mai important pentru mine.
 
Până acum, am reuşit să-mi schimb perspectiva asupra câtorva “teme” centrale din viaţa mea şi deja sunt alt om. 🙂 Vreau să-ţi vorbesc despre două dintre ele:
 
Prima provocare despre care vreau să-ţi vorbesc, o reprezintă kilogramele în plus. Ţi-am spus la început, că-n perioada în care cântăream 56 kg, eu ştiam despre mine că “nu sunt slabă” şi, implicit, că “nu sunt atrăgătoare, frumoasă”. 
 
Această percepţie despre mine m-a urmărit o mare perioadă din viaţa mea. 
 
Ei bine, a trebuit să ajung la 104 kg ca să pot înţelege că n-am nevoie să cântăresc 50 kg pentru a putea spune că EU SUNT… frumoasă, atrăgătoare, iubită, apreciată. Că, pur şi simplu, SUNT. 🙂
 
În lupta mea înverşunată cu kilogramele, am întâlnit de nenumărate ori, cărţi, articole care aveau ca scop declarat – eliminarea kilogramelor în plus – începându-şi “pledoaria” cu fraza: “Acceptă-ţi greutatea pe care o ai.”
De fiecare dată aveam aceeaşi reacţie: “ce tâmpenie!!! Dacă-mi accept kilogramele astea şi sunt ok cu felul monstruos în care arăt, cum mai găsesc eu motivaţia să slăbesc? – Ce prostie!!!”.
Cu perspectiva asta că “nu sunt slabă, frumoasă, etc.” şi cu diete de tot felul, n-am reuşit să slăbesc aproape deloc.
Asta am tot făcut până acum doi ani, când mi-a picat în mână o carte scrisă de Wayne Dyer. Apoi a urmat a doua carte scrisă de Wayne, apoi Discursurile despre EU SUNT ale lui Saint Germain. Tot ceea ce citeam a început să lucreze în mine.
Astfel, am înteles că simpla verbalizare sau simplul gând despre “EU SUNT” are o putere fantastică. Şi că ceea ce aleg eu să aşez după “eu sunt”, prin puterea legii universale a atracţiei, se materializează în propria-mi realitate.
Cu 104 kg, am avut un moment în care, privindu-mă într-o oglindă, din cap până în picioare, timpul parcă s-a oprit în loc şi atunci am simţit, am ştiut că “eu sunt frumoasă, plăcută, carismatică, iubită şi apreciată pentru ceea ce eu sunt”.
Din acel moment şi până acum, nimeni şi nimic nu m-a mai putut convinge de altceva. Acum am cu 20 kg mai puţin şi mă simt minunat. 🙂
A doua temă centrală din viaţa mea este cea a banilor. Ţi-aduci aminte că, în adolescenţă eram convinsă că “eu nu sunt bogată”, cu “eu nu am tot ce-mi doresc”. Ulterior am înţeles că-n subconştientul meu se întipărise ideea cum că “dacă sunt orfană de tată, este obligatoriu să nu am bani”.
Aşa se face că, am terminat facultatea şi m-am angajat pe un salariu bun. După câteva luni am primit o mărire şi am început să câştig foarte bine. Ghici ce? Banii nu erau suficienţi iar eu, în continuare ştiam despre mine că “nu sunt o persoană cu bani care să-şi permită un anumit nivel de trai” – asta deşi trăiam foarte bine şi-mi permiteam suficiente chestii. 🙂
men-women-girls-mirror-body(1) Surpiză!!!
Ca şi în cazul greutăţii corporale, am avut nevoie să experimentez exact ceea ce ştiam eu despre mine că sunt pentru a putea să-mi schimb perspectiva asupra banilor.
A trebuit să trăiesc experienţa de-a nu avea bani, cu adevărat, decât de azi pe mâine, neputându-mi măcar să-mi cumpăr mâncarea necesară. După ce, un timp, mi-am tot plâns de milă, am suferit, am dat vina pe una şi pe alta, am avut, iarăşi, o revelaţie (tot ceea ce citisem a lucrat şi aici)…
… primul pas a fost să înţeleg că MERIT; pentru că “EU SUNT minunată, inspirată, binevoitoare, iubitoare, dedicată şi pasionată”, merit să fiu prosperă. De fapt, EU chiar SUNT prosperă”. 🙂
În acest moment, vin cei din jurul meu şi-mi spun: “Cum eşti tu prosperă când abia îţi cumperi de mâncare şi nici nu mai vorbim de vreun concediu pe undeva. Priveşte la foştii tăi colegi ce job-uri bune au şi câte ieşiri în afară au iar tu, spui că eşti prosperă dar nici măcar n-ai mers cu avionul.” :))
Ei bine, asta m-a durut rău de tot. Şi, pentru câteva zile mi-a zdruncinat zdravăn încrederea că “EU SUNT prosperă”. O săptămână am petrecut-o mai mult în pat, într-o letargie totală, pendulând între SUNT şi NU SUNT prosperă, cu o viaţă abundentă pe toate planurile.
Apoi, am avut din nou o revelaţie şi-am zis: “pot să iau bicicleta, să pedalez 5 kilometri până la pădurea de lângă casă şi să mă relaxez. N-am nevoie de niciun ban pentru asta acum.” Am ajuns acolo, am îmbrăţişat cel mai mare copac pe care l-am văzut, am pus capul pe el şi am simţit o fericire fără margini.
Acela a fost momentul în care-am înţeles cine sunt dincolo de “realitatea” pe care cele cinci simţri ale mele mi-o relevă.
A fost momentul în care m-am conectat cu Sinele meu Superior, cu Creatorul meu şi am  ştiut că sunt tot ceea ce-mi doresc să fiu, că am acces la abundenţă, prosperitate, sănătate, iubire – nelimitate.
Odată cu această schimbare de percepţie, mi-am regăsit forţa, motivaţia, determinarea de-a face, cu dăruire, exact ceea ce fac astăzi, aici şi acum. Şi sunt foarte recunoscătoare pentru toate experienţele care m-au condus la acest moment prezent.
Ce-ţi rămâne ţie de făcut, este un inventar al lucrurilor pe care ţi le doreşti să-ţi definească propria viaţă. Imaginează-ţi, în amănunt, viaţa pe care vrei s-o trăieşti; realitatea pe care-ţi doreşti ca simţurile tale s-o perceapă.
Apoi, fă trecerea de la “eu nu sunt” sau “eu sper să” la “EU SUNT”. Începând cu acest dialog interior care se întâmplă în mintea şi imaginaţia ta, vei reuşi să schimbi cuvintele care-ţi definesc imaginea de sine.
Primul pas către îndeplinirea dorinţelor tale este să te gândeşti la tin din perspectiva dorinţelor îndeplinite: “EU SUNT sănătos, iubit, apreciat, prosper, etc.”.
În loc de “eu sunt neputincios în a-mi găsi un loc de muncă”, spune, “eu sunt capabil să…”. De asemenea, înlocuieşte formulări de genul “eu nu pot să-mi găsesc liniştea” cu “am linişte”; sau “eu sunt ghinionist în dragoste” cu “am dragoste”.
Ceea ce plasezi în imaginaţia ta, poate deveni realitatea ta.
Pe final, vreau să-ţi destăinui Secretul din spatele secretului: EU SUNT este expresia sfântă pentru numele lui Dumnezeu şi este cel mai important aspect al fiinţei noastre. Acest lucru l-am învăţat tot de la Wayne Dyer şi Saint Germain.
Expresia “să nu iei numele Domnului în deşert” eu o asociez cu a nu pune după “eu sunt”, cuvinte care nu reprezintă natura lui Dumnezeu.
După părerea mea, dacă EU SUNT = Numele lui Dumnezeu, atunci “eu sunt urât” este o blasfemie pentru că Dumnezeu n-a fost, nu este şi nici nu v-a fi niciodată “urât”.
Cum ştiu că EU SUNT este numele lui Dumnezeu? 
În primul rând, o simţi… ştii pur şi simplu.
Apoi, în Biblie, de exemplu, se află foarte multe exemple care ne indică faptul că numele lui Dumnezeu este EU SUNT.
Îmi vine acum în minte povestea lui Moise care, atunci când este rugat de Dumnezeu să meargă la faraon şi să-i elibereze pe copiii lui Israel, acesta îi spune lui Dumnezeu:“Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi şi mă vor întreba Care este numele Lui?, ce le voi răspunde?”
 
“Dumnezeu a zis lui Moise: Eu sunt cel ce sunt. Şi a adăugat: Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numeşte Eu sunt m-a trimis la voi… Acesta este numele meu pentru vecie, acesta este numele meu din neam în neam” (Exodul, 3:14-15).
 
Tot ceea ce am împărtăşit cu tine astăzi este parte din Călătoria mea şi este strâns legat de manifestarea lucrurilor în viaţa mea.
 
Nu sunt nici măcar la jumătatea drumului şi mai am multe de învăţat. De aceea, mai fac încă un pas, mergând în weekend-ul ce urmează la Cursul de Manifestare pe care-l susţine dragul meu prieten,  Raul Petrişor.
 
Abia aştept să fiu acolo să învăţ şi experimentez cât mai mult manifestarea lucrurilor pe care mi le doresc.
Tu cine eşti?
 
Cu iubire şi recunoştiinţă,
 
Cristina
 
PS: Spune-mi cum faci tu să se întâmple, după cum -ţi doreşti, lucrurile în viaţa ta?
PPS: Din câte ştiu mai sunt doar 2 locuri libere aşa că poţi veni şi tu la Cursul de Manifestare.
 

Print pagePDF page

5 Comments

  1. Remus Tolea
    5 September, 2015

    Leave a Reply

    Cristina,
    Am reușit să ajung la blog-ul tău printr-un coleg, un om deosebit, care „întâmplător” este și soțul tău. Mi-a plăcut mult acest articol și mi-a plăcut ce ai scris pentru că nu ai acceptat lucruri intermediare și ai mers direct la Sursă, la esența a ceea ce reprezentăm fiecare !
    Mult succes în ceea ce faci spre binele celor cu care interacționezi!
    Poate, într-o zi, viața va face să ne și întâlnimși fizic nu doar în mediul virtual !
    Remus

  2. Cristina
    14 June, 2013

    Leave a Reply

    Abia te-am descoperit și constat că aștept cu nerăbdare fiecare nou articol. Nu m-am înșelat nici de această dată, chiar dacă îmi confirmi că mai am mult de lucrat cu mine. Răspunsul meu la întrebarea ta din post-scriptum este, de fapt, și problema mea: până la un moment -- pe care, din păcate, nu reușesc să îl identific -- nici nu apucam să gândesc bine ce îmi doresc că acel ceva se concretiza. Da, Dumnezeu îmi punea pe tavă. 🙂 Acum, mintea mea e un iureș pe care nu știu cum să-l direcționez spre ”pozitiv”, că de oprit nu poate fi vorba.
    Despre participarea ta la Cursul de Manifestare: să fie cu folos!

    • Cristina Cristea
      30 June, 2013

      Leave a Reply

      Cristina, draga mea, in primul rand iti multumesc pentu gandurile frumoase. 🙂

      Apoi, in legatura cu mintea ta… chiar tu ai spus ca este “ca un iures”. Un iures nu prea are tinta: el este navalnic, cuprinde tot si nimic, nu are neaparat un traseu prestabilit.

      Pentru a Manifesta, avem venoie, in primul rand de “tel”. Un tel bine construit este clar, precis (in descriere), precis ca si timp in care vreau sa-l ating, in acord cu Forta Divina.

      Pentru toate astea, ai nevoie sa te opresti un pic si sa stabilesti toate acestea. Apoi poti da drumul “iuresului mintii tale” sa zburde exact in directia telului tau. Adauga si emotiile specifice ale telului atins si reteta-i gata.
      SUCCES!!!

      Te imbratisez cu mult drag. 🙂

  3. Daniela
    14 June, 2013

    Leave a Reply

    Am deschis intamplator azi acest articol, dar se pare ca este exact de ceea ce aveam nevoie in acest moment. De dimineata ma simteam destul de rau din acuza unei situati, pe care am creat-o tot eu ieri, dar acum totul s-a limpezit in mintea si in inima mea si ma simt excelent.

    • Cristina Cristea
      30 June, 2013

      Leave a Reply

      Draga mea Daniela, sunt bucuroasa c-am sosit la momentul potrivit. 🙂

      Se spune ca nimic nu este intamplator si ca Divinitatea le aranjeaza pe toate cu un scop. Asa ca bucura-te de aceste “coincidente” deloc intamplatoare si savureaza-le din plin.

      Mult succes si forta in tot ceea ce-ti propui! 🙂
      Cu mult drag,

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲