28 July, 2013 | Posted in:Articole, Dieta/Stil de viata, Preventie

În spatele măştii

Ea este persoana lângă care oricine se simte bine. Este Nora. O cunosc de mult timp şi o admir. Arată bine, are carismă, zâmbeşte tot timpul, ascultă poveştile tuturor cu empatie şi compasiune şi n-ar face nimic care să te deranjeze. Crede-mă, chiar ai vrea s-o ai în preajmă… dacă nu tot timpul, măcar atunci când eşti trist. A, şi foarte important: ea nu are niciodată probleme, sau dacă are, sunt foarte mici.

De data aceasta când am întâlnit-o pe Nora, se afla pe un fotoliu confortabil din cabinetul unui psihiatru. Cunoşteam deja evenimentele triste din viaţa ei dar ştiam, aşa cum ştia toată lumea, că este o fire puternică şi c-a trecut peste ele.

O priveam de la distanţă. Îşi freca mâinile şi-şi înţepa cu unghia pielea (ştiu vă o durea) şi-şi muşca buzele până la sânge. Vedeam în aceste semne multă tensiune.

M-am apropiat de ea şi-am întrebat-o:

  • Nora, ce te supără?
  • Nu mă supără absolut nimic, dimpotrivă sunt foarte recunoscătoare pentru viaţa mea; sunt mulţi alţii în situaţii mult mai grele.
  • Observ o tensiune în corpul tău. De ce eşti furioasă?
  • Furioasă? Nu sunt furioasă deloc. Eu sunt aici doar pentru o depresie. N-am de ce să fiu furioasă.
  • Atunci de ce zâmbeşti chiar şi atunci când vorbeşti despre lucruri dureroase (depresia de care suferă)? Am întrebat-o acest lucru în timp ce observam cum palmele i se albesc din ce în ce mai mult.
  • Dacă furia ta ar fi apă; cât de mult s-ar umple această cameră? Zâmbetul ei cu care mă acompaniase de când o întâlnisem a început să pălească şi lacrimile şi-au făcut apariţia.
  • Până la tavan, a răspuns încet, parcă şoptit.
  • Şi ce culoare ar avea?
  • Roşu închis cu valuri negre, a răspuns cu o voce metalică. Acesta a fost momentul adevărat în care adevărata Nora a intrat în scenă.

Furia reprezintă un răspuns emoţional la o anumită situaţie şi atât. Ea nu este o acţiune ci doar o emoţie. Furia este energie şi nu este nici pozitivă, nici negativă. Doar este.

Ceea ce facem noi cu ea poate fi benefic sau mai puţin benefic. Putem alege să ne exprimăm furia într-un mod sănătos sau, dimpotrivă într-un mod foarte nesănătos atât pentru noi, cât şi pentu cei din jurul nostru.

 Se spune că depresia este furie neeliberată. Modalităţile neproductive prin care ne exprimăm furia pot fi de natură pasivă, agresivă sau pasiv-agresivă.

Chiar zilele trecute discutam cu o persoană pe care eu o percep, intuitiv, ca având trăiri “furioase” intense şi m-a pus pe gânduri următorul aspect: când i-am spus despre seminarul din 30 iulie, „Controlează-ţi furia, îainte să te controleze ea pe tine!” prima ei reacţie a fost: „Foarte tare! Vreau să vin şi eu la seminariile tale dar ăsta nu-i de mine. Eu n-am treabă cu aşa ceva.”

Întâlnirea s-a încheiat dar eu am rămas cu gândul la aceste vorbe şi, mai ales, la cât de surprinsă am fost să vad că omul ală chiar nu-şi conştientizează furia care există în el. Dovada uimirii mele este şi faptul c-am ales să scriu un articol pe această temă.

Ideea este următoarea: să înmagazinezi furia în tine, fără s-o eliberezi, este mult mai rău decât s-o exprimi într-un mod nesănătos.

Furia are diferite intensităţi. Să spunem că pe o scară de la 0 la 10, furia poate fi şi de intensitate 1, 2 dar şi 10.

Aici nu este vorba de furia aflată la cote mari, ci de cea pe care noi o numim „iritare”, „disconfort”, „mă înnebuneşte”, etc. Furia din spate

Cu toate acestea, de multe ori noi suntem educaţi că furia, ca şi celelalte emoţii „negative”, reprezintă un lucru nedorit sau, mai rău, un păcat. Se pune accentul pe a te purta “frumos”, “manierat” dar nu ni se spune că, dacă totuşi le avem, este necesar să le exprimăm, să le exteriorizăm; bineînţeles că nici nu mai încape vorbă despre cum să-ţi exprimi furia într-un mod sănătos.

Astfel că noi începem cumva să negăm astfel de emoţii şi ajungem să nu ni le mai conştientizăm. Dar, dacă nu-ţi conştientizezi furia, asta nu înseamnă că ea nu există.

Neconştientizată, furia devine un duşman de temut atât pentru propria persoană, cât şi pentru relaţia cu cei din jur. De ce? Pentru că ajunge să fie exprimată în modalităţi total neproductive şi nesănătoase. Nu uita că mintea noastră este foarte creativă atunci când vine vorba de a găsi soluţii.

Este ca şi cu o sobă. Ea este proiectată să scoată fumul pe horn. Dacă astupăm hornul, fumul va ieşi în casă şi va produce pagube. La fel este şi cu furia din tine. Ea nu inundă casa cu fum, dar poate să ducă la:

  • Depresie,
  • Procrastinare (a amâna în mod nejustificat începerea unei acţiuni)
  • Ironie
  • Cinism
  • Sarcasm
  • Insomnii
  • Oboseală („dorm mult dar nu mă odihnesc”)
  • Plictiseală, apatie, pierderea interesului şi a entuziasmului
  • Maxilarul încleştat (mai ales în timpul somnului)
  • Obiceiul de-a întârzia
  • Neseriozitate
  • Oftat des
  • Politeţe exagerată
  • Voce monotonă
  • Iritabilitate excesivă aparent fără un motiv
  • Dureri cronice, etc.

Aceste elemente enumerate reprezintă semnale de pericol care ne avertizează asupra existenţei furiei neeliberate. Este adevărat că pot exista şi alte cauze decât furia (de exemplu, procrastinarea poate să vină de la frica de eşec) dar ăsta nu este un motiv suficient pentru a trece cu vederea fără să te „scanezi”.

Pentru fiecare comportament există un scop şi un beneficiu. Unele beneficii ale furiei ascunse sunt:

Evitarea abordării emoţiilor reale. Furia reprezintă un răspuns firesc atunci când te simţi rănit. Evitând furia, este posibil să-ţi doreşti să eviţi prejudiciul emoţional care stă la baza acestei furii.

Poate te simţi abuzat şi maltratat. Arătându-ţi furia, te-ai putea plânge de cei care te maltratează şi nu eşti dispus să-ţi asumi responsabilitatea să vorbeşti.

Te faci „preş” pentru alţii. Eşti o persoană draguţă tot timpul şi-ţi negi furia pentru a te face plăcută de cei din jurul tău. Ai nevoie să fii acceptat şi-ţi negi propriile emoţii pentru a fi pe placul tuturor. Nu-ţi asumi responsabilitatea setării limitelor din viaţa ta.

Eviţi responsabilitatea de-a prelua controlul asupra propriei tale vieţi. Dacă eviţi să-ţi exprimi furia, ajungi să te simţi neajutorat şi neputincios. Acest lucru poate să întărească, ţie şi celorlalţi, convingerea că nu ai nicio putere asupra propriei tale vieţi şi că n-o poţi influenţa într-un mod semnificativ.

Cu alte cuvinte, ceea ce vreau să-ţi spun este că, chiar dacă n-ai lovit pe nimeni până acum din cauza „nervilor” sau n-ai izbucnit într-un moment total nepotrivit, nu înseamnă neapărat că nu te confrunţi cu furia. Eu nu-ţi spun nici că ai de-a face cu ea, ci doar că este bine să verifici.

Primul pas este conştientizarea propriei furii.

Procesul prin care se lucrează cu emoţiile aşa zis negative cuprinde trei părţi importante:

  • Conştientizarea lor şi, implicit acceptarea faptului că ai astfel de emoţii;
  • Eliberarea lor;
  • Prevenirea lor.

Da, ai înţeles foarte bine. Începe cu conştientizarea propriilor emoţii, în general, şi a furiei, în special. Foloseşte-te de lista pe care ţi-am dat-o mai sus şi verifică dacă găseşti semne care ţi se potrivesc.

Poţi să implici în această „acţiune”, în măsura în care te simţi confortabil, şi prietenii apropiaţi sau familia. Ei te-ar putea ajuta să identifici şi alte semnale fiziologice sau comportamentale care indică prezenţa furiei în anumite situaţii.

Exemple de semnale corporale:

  • Congestionarea feţei
  • Să baţi tactul cu degetele
  • Respiraţie sacadată şi accelerată
  • Dureri de cap
  • Creşterea intensităţii vocii
  •  Râs nervos sau aparent fără motiv
  • Refuzul contactului vizual, etc.

Te poate ajuta să-ţi aminteşti că furia, ca şi toate celelalte emoţii, este a ta. Poate că altcineva a făcut ceva ce-a apăsat butonul de declanşare a furiei, dar furia este a ta. Nu poţi face pe altcineva responsabil de ceea ce simţi tu.

De asemenea, te rog să renunţi la ideea că emoţiile trebuiesc justificate. Ele chiar nu trebuiesc justificate în faţa nimănui şi nici nu prea pot fi.

Este aiurea să spui că cineva ar trebui să simtă aşa. Emoţiile sunt şi punct. Scoate-ţi din minte că „ar trebui să mă simt aşa sau aşa”.

Conştientizarea emoţiilor tale este cel mai bun pas pe care-l poţi face pentru a le controla / dirija.

Acum pe final, lasă-te inspirat de cuvintele lui Charles R. Brown, „lumina albă coboară pe pământ pentru a fi spartă de acele prisme umane în toate culorile curcubeului. Alege-ţi propria culoare şi doar fii.”

image001 (2)

Printre multe-le daruri pe care le avem se află şi abilitatea de a învăţa să fim noi înşine, să ne exprimăm adevărata noastră natură, fără cenzură sau agresivitate.

Poţi începe acum! Fii capabil să-ţi exprimi sentimentele şi gândurile, într-un mod deschis, sincer şi empatic. Acesta este primul pas pentru a scăpa de măşti pentru a ne da voie să strălucim în adevărata noastră lumină. Să fim autentici!

Doar fii tu!

Cristina

Dacă tu consideri util acest articol, îl poţi dărui şi prietenilor tăi, printr-un Share.

PS: Poţi descoperi şi mai multe lucruri despre conştientizarea furiei şi controlarea ei, marţi, 30 iulie, seminarul „Controlează-ţi furia, îainte să te controleze ea pe tine!”.


Print pagePDF page

Be the first to comment.

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲