24 April, 2013 | Posted in:Articole, Dieta/Stil de viata, Preventie, Recuperare / Auto-ajutor

broken-heart

Am primit ieri un email cu subiectul “Ajutor!”. Cand vezi un asemenea titlu, te grabesti sa citesti despre

ce este vorba si sa vezi unde arde. Asta am facut si eu si…intr-adevar, chiar ardea.

Am descoperit o persoana suferinda. Este vorba

despre acea suferinta pe care-o traiesti in urma unei despartiri. O despartire pe care nu ti-o doresti si care se abate asupra ta exact ca fulgerul unei ploi de vara.

I-am raspuns la email si-am intrebat-o (s-o numim Sonia) pe Sonia cum as putea s-o ajut? Ce asteptari are si ce-si doreste? Raspunsul Soniei a venit foarte clar… “asteptarile mele se refera la modalitati de iesire cat mai repede din acesta stare de chin psihic,depasirea acestui moment cat mai urgent”.

Bineinteles ca am consiliat-o si i-am oferit cateva tehnici care s-o ajute sa depaseasca acest moment din viata ei. Apoi, m-am gandit ca sunt mult mai multe lucruri de spus in legatura cu acest subiect si am hotarat sa scriu un articol pe aceasta tema.

Niciodata nu este usor atunci cand o casnicie sau o relatie importanta se sfarseste.

Indiferent care a fost motivul despartirii, si indiferent daca asta ti-ai dorit sau nu – o astfel de ruptura iti poate intoarce toata lumea cu susul in jos. De asemenea, intr-o astfel de situatie poti trai o pleiada intreaga de sentimente confuze si dureroase: negare, furie, invinovatire, tristete, acuzarea celuilalt, speranta, compasiune, intelegere, confuzie, si cate si mai cate.

Fiecare dintre noi este o persoana unica, speciala, care are propriile sale sentimente, reactii, ganduri. Nu suntem trasi la indigo, nici nu traim si simtim la fel o despartire. Mai mult, specialistii spun ca barbatii si femeile au tendinta sa faca fata unei despartiri in moduri diferite.

Privesc peste umar la toate despartirile din viata mea si nici una n-a semanat cu cealalta mai putin intr-un punct: pe toate le-am trait intens. 🙂

Indiferent ca decizia de separare a apartinut mie sau lui, trairea a fost intensa. Si n-am sa te mint… da, o despartire doare si te-ntristeaza. Este o reactie fireasca. De discutat este cat timp va tine durerea si tristete?

Iti propun sa vorbim despre stadiile prin care poti trece in urma unei despartiti. De ce asta? Pentru ca avand cunostiinta despre cum se intampla lucrurile in astfel de momente, vei sti in ce punct te afli si daca durerea cu care te confunti este normala si limitata in timp.

Inainte de toate, te avertizez: nu va fi ca si cand pasesti pe un covor moale si pufos. Drumul de la despartire pana la redobandirea veseliei si-a poftei nebune de viata, poate fi unul lung si anevoios. Asa ca, fii pregatit sa intampini si momente mai dificile.

Incurajeaza-te si repeta-ti ca atunci cand vei trai si stari mai putin bune, le vei recunoaste si vei deveni si mai puternic.

Haide sa vedem care sunt diferitele stadii prin care treci dupa o despartire:

Socul

Timp de cateva zile dupa despartire te vei simti ca si cum te-ar fi lovit o masina si vei fi, cumva in stare de soc. scale (2)

Nu intra in panica. Ai un mecanism natural de protectie care, atunci cand esti in stare de soc, porneste pe pilot automat.

Da-ti voie sa simti ceea ce traiesti. Indiferent ca-ti place sau nu, fa cunostiinta cu trairile pe care le ai. Ele iti vor spune foarte multe despre tine si despre cum sa faci fata acestei situatii.

Exact cum mi-a scris Sonia in email-ul de zilele trecute, si asa cum am simtit-o pe pielea mea, ”serile si diminetile sunt cele mai grele”. De ce? Pentru ca ele se termina si incep in

 pat. In pat, locul in care nu ai scuturi, nu ai protectii, locul in care dai voie sentimentelor sa curga si mai ales, locul in care erai obisnuit sa intalnesti pe cineva. Bun sau mai putin bun, era acolo langa tine seara cand adormeai si dimineata cand te trezeai. (sau daca nu era pe moment, stiai ca va fi) 🙂

Asa ca, in aceasta stare initiala de soc, s-ar putea sa-ti fie greu dimineata sa cobori din pat. Ai nevoie sa-ti aduni puterile si sa infrunti ziua care tocmai incepe.

In aceasta perioada, este foarte important pentru tine sa te inconjori de persoane optimiste, pozitive. Persoane care te inspira si te motiveaza sa vezi lucrurile frumoase.

Cei care vor sa-ti faca un bine si sa te ajute plangandu-ti de mila sau dandu-ti apa la moara atunci cand iti plangi tu de mila, nu inteleg prea bine cum stau lucrurile. De aceea, este intelept din partea ta sa te retragi un pic din preajma lor si sa cauti compania oamenilor pozitivi si optimisti. 🙂

Negarea

Da, la inceput, este greu sa crezi ca relatia voastra nu mai exista.

Creierul tau va prelua conducerea pentru un timp si te va scoate din stupoare initiala in care erai prins. Poate dura doar cateva ore sau cateva zile. Totul tine de tine.

Daca tu esti cel nevoit sa accepte aceasta separare (n-a fost ideea ta), este normal sa te intrebi daca chiar se intampla asta cu adevarat. Este firesc sa lupti sa accepti inevitabilul –  stiu ca ti-e greu.

Te vei gandi poate: ”Ea a facut o greseala, bineinteles ca se va intoarce la mine, a fost doar o neintelegere, nu e totul pierdut, etc.”

Gandind astfel, poate ca este confortabil la inceput, dar ceea ce faci tu neaga, practic, realitatea acestei situatii. Chiar daca, in acest moment,  realitatea nu pare sa fie cel mai bun prieten al tau, trebuie sa-i faci fata si s-o accepti.

Daca te incapatanezi sa ramai prins de ideea impacarii, nu faci decat sa-ti inrautatesti starea si sa incetinesti acest proces de vindecare. 🙂

Furie, manie

Dintr-o data ti se ridica valul de ceata si incepi sa te infurii… ”Cum a putut sa-mi faca asta?”, etc. breaking-up-2

Suntem suparati si de multe ori furiosi ca partenerul nostru ne-a tulburat atat de mult lumea in care traiam.

Da, poti sa insiri o multime de lucruri, toate care-ti vin in minte, si sa-l transformi pe cel care ti-a fost partener pana mai ieri, intr-un monstru. Acest lucru este aproape un reflex natural.

Cu toate acestea, ai grija ca toata refularea asta sa nu duca si la razbunare, situatie care te-ar face sa intri din nou in contact cu fostul tau partener… si, crede-ma, nu ai nevoie de asta acum.

Lipsa de valoare

La un moment dat, in incercarea ta de-a face fata acestei situatii, poate sa-si faca aparitia rusinea. Nu-ti doresti ca toti cunoscutii tai sa afle ca te-ai despartit si te temi de ce-o sa spuna si-o sa gandesca ceilalti.

Sincer, nu exista niciun motiv pentru care o despartire sa te faca sa te simti ca un ratat. Chiar daca, asa cum imi spunea un client la terapie, ”simteam c-au trecut 7 ani in van; simteam c-am pierdut timpul si n-am realizat nimic”.

Exista o spirala care te poate face sa-ti pui tot felul de intrebari despre tine. Crezi ca esti urat, gras, prost, insuficient de bun, insensibil si rau (pentru c-ai generat ruptura). Acest tip de auto-flagelare nu te va duce nicaieri.

Odata cu astfel de ganduri isi poate face aparitia si frica. Te sperie intensitatea sentimentelor tale, ambiguitatea lor si toate te fac sa te simti foarte nesigur. Iti este teamna si ca nu vei mai putea iubi vreodata sau ca nimeni nu se va mai indragosti de tine.

Multi dintre noi, in astfel de momente, incepem sa ne invinovatim si sa credem ca totul a mers prost din cauza noastra. Numai ca nu ne ajuta cu nimic sa tot repetam ca ”poate ar fi fost altfel daca as fi facut asa sau invers”.

Daca-ti spun ca toate acestea sunt doar niste ganduri si-atat, probabil ca nu ma vei crede. Dar ceea ce poti face tu este sa alegi sa-ti aduci aminte ca ai destule calitati pentru care fostul tau partener te-a ales la inceput.

In timp vei reusi sa te detasezi, sa privesti lucrurile de sus si sa intelegi de ce-a mers totul prost. Odata inteles acest lucru, accepta-l si invata ce este de invatat.

Acceptarea

Te asigur ca va veni vremea in care vei accepta situatia asa cum este ea. Vei simti ca este timpul sa primesti oameni, lucruri, situatii noi in viata ta.

Breaking-UpEnglishImi aduc si-acum aminte cum, dupa cate o despartire, sustineam cu tarie ca nu voi mai putea iubi, ca voi ramane cu iubirea aceea in suflet pana la final. Desi majoritatea relatiilor mele au fost de lunga durata, viata mi-a demonstrat, de fiecare data, ca m-am inselat. Da, am iubit, am suferit si, intr-un final, m-am vindecat. Apoi am dat voie din nou lucrurilor sa se intample in viata mea. Si am iubit din nou.

Dar, daca tu esti in plina suferinta, cred ca ti se pare inutil sa asculti teoria asta.

Ce poti sa faci? Sa nu fugi de suferinta. Face si ea parte din viata noastra si este un element important in procesul de vindecare. Accepta durerea si supararea care te-au cuprins si invata sa traiesti cu ele. Cand vei face asta, paradoxal, vor disparea in neant. 🙂

Acceptarea este una dintre cele mai lungi si mai dureroase etape ale procesului de vindecare. Totul tine de tine.

Aminteste-ti ca acceptarea despartirii are o importanta vitala in procesul  de vindecare si releva faptul ca te afli pe drumul cel bun, ca esti pregatit sa depasesti momentul.

Reabilitarea

Putin cate putin, ranile incep sa se vindece. Te vei intreba din ce in ce mai rar ce s-a intamplat, vei invinovati tot mai putin si vei invata sa mergi mai departe.

Te vei simti usurat ca s-a sfarsit durerea, tristetea, chinul, lupta si tensiunea.

Iti vei deschide bratele si te vei lasa invaluit de sperante si dorinte noi. Dintr-o data, viata iti va parea din nou dulce si vei reincepe s-o traiesti tot mai mult. 🙂

Intelegere si compasiune

De pe urma unei despartiri nu sufera doar cel care a fost parasit ci si cel care a luat aceasta hotarare. Decizia de a te separa de o persoana langa care ai fost candva fericit, este una grea si dureroasa.

Pentru a face asta ai nevoie de multa luciditate si curaj. La sfarsitul zilei, cand pui capul pe perna, nu-ti place sa stii ca cineva sufera din cauza ta, sa nu mai vorbim ca este chiar cel pe care l-ai iubit candva, care te-a facut fericit si fata de care poate mai ai sentimente de iubire (o altfel de iubire).

Acestea sunt motivele pentru care cel care ia aceasta decizie este si el, la randul lui, ranit si poate, cuprins de sentimente de vinovatie.

Compasiunea exista de ambele parti si asa este firesc sa fie.

Este absolut normal sa ai puterea sa te pui si-n papucii celuilalt si sa vezi si suferintele sale oricat de vinovat sau mai putin vinovat ar parea el.

Decizia a fost deja luata, indiferent care sunt motivele.

Imi aduc aminte cum, unul dintre clientii mei de la terapie, mi-a spus foarte plastic: ”dupa ce-am inteles ca nu asta-mi (relatia asta) doream si ca ceea ce simteam pentru ea nu era iubire, am decis sa anulez nunta. Nu vrei sa stii prin ce-am trecut… timp de 4-5 luni, am suferit ca un caine; da, stiu ca eu am decis asta, dar am suferit enorm… nu vroiam s-o ranesc”.

Cam asta se petrecea in mintea si sufletul unui om care-a decis sa se desparta si care era blamat de toata lumea ca uite ce-a putut el sa faca. 🙂

Iti propun o tema de gandire: uneori, atunci cand pastrezi pentru cineva respect si afectiune, este mai usor sa ramai decat sa pleci. Dar, cand relatia nu mai este functionala si totusi alegi sa ramai, este exact ca atunci cand cineva se sacrifica pentru confortul altcuiva. Si evident ca nu va merge asa… si cred ca nici nu-ti doresti asta… ai petrece si mai mult timp intr-o relatie care nu te implineste, diminunad sansele de-a fi intr-o relatie de iubire adevarata.

Pentru cei mai multi dintre noi, gasirea compasiunii si intelegerii fata de celalalt, reprezinta etapa finala a procesului de vindecare. 🙂

158421

Nu fi trist ca s-a terminat,
bucura-te ca s-a petrecut.

Si asta-mi doresc si pentru tine.

In timp ce unele dintre aceste sentimente si trairi iti pot parea coplesitoare, toate sunt reactii ”normale”. Ele sunt necesare in procesul de vindecare, astfel incat sa putem trece in cele din urma peste si sa ne angajam in alte relatii de iubire pura.

Incredere! Iubire! Pace!

Sunt chiar aici, langa tine,

Cristina

PS: Despartirile mele au fost destul de radicale si n-am mai putut pastra o legatura dupa aceea. Astfel ca, mie mi s-a parut cumplit de dureros sa nu mai pot comunica, vorbi cu cel ce pana mai ieri imi era alaturi; apoi, m-a durut sa nu-l mai simt langa mine… candva asta imi dadea putere si ma facea sa ma simt in siguranta. (abia mai tarziu am invatat ca puterea si siguranta le-aveam la purtator, chiar in interiorul meu) 🙂

        Tie ce ti se pare cel mai dureros imediat dupa ce te-ai despartit?


Print pagePDF page

8 Comments

  1. Alex
    25 May, 2014

    Leave a Reply

    si eu mam despartit de curand si ma doare foarte tare, am iubit extrem de mult am fost iubit si chiar si acuma mie greu , mie dor ca o fata sa se intereseze de mine si sa ii pese de ce simt eu (Sunt un tip timid si doar cu ea vorbeam ca de la prieten bun la prieten bun )

  2. bogdan
    25 May, 2014

    Leave a Reply

    Si eu sunt la prima despartire in care am iubit foarte mult si doare extrem de tare si mie dor ca o fata sa se intereseze de mine si sa ii pese de ce simt eu

  3. Monica
    25 April, 2013

    Leave a Reply

    Da, asa este Cristina ,pur si simplu fug de suferinta. M-am saturat pur si simplu de cate ori dau cu ochii de el sa mi se umple ochii de lacrimi si sa nu pot articula un cuvant din cauza nodului in gat !
    Cred ca nu sunt inca pregatita sa infrunt realitatea dar stii ce, are grija viata de mine si vreau nu vreau (cu lacrimi si noduri in gat) nu o sa am incotro 🙂

  4. Ildi
    24 April, 2013

    Leave a Reply

    Cristina,

    Foarte frumos ai scris despre etapele prin care trece orice suflet care se desparte. Si eu am trecut prin fazele acestea, si chiar a durat mult timp pana m-am simtit complet eliberata.

    Acum am o relatie “normala” cu tatal copilului meu, mi-am dat seama si eu ca tot ce cautam in exterior le am deja in mine, si niciodata nu sunt singura.

    Cu drag, Ildi.
    Ildi recently posted…Cum te ajuta atitudinea cand te simti coplesita de problemeMy Profile

    • Cristina Cristea
      25 April, 2013

      Leave a Reply

      Iti multumesc, Ildi. 🙂

      Adevarul este ca si-n despartire este exact ca atunci cand pierzi pe cineva drag. In ambele cazuri este nevoie de-o perioada de doliu in care, la inceput, sa te eliberezi de toate sentimentele si trairile asociate acestei pierderi; pentru ca abia mai apoi, sa se linisteasca totul si sa poti vedea lucrurile dintr-o alta perspectiva, mai pozitiva, mai luminoasa si mai intelegatoare.

      Este nevoie sa ne iertam pe noi, sa-l iertam si pe celalat pentru ca in final, sa putem iubi. 🙂

      Te imbratisez cu dragoste, Ildi!

  5. Monica
    24 April, 2013

    Leave a Reply

    Si trebuie sa treci prin toate etapele astea ,unele mai lungi unele mai scurte ,sa te intorci la unele dintre ele , si parca durerea se accentueaza si mai mult cand esti nevoit sa te vezi cu el (fiind un copil la mijloc) ,si sa primesti cate un cutit in inima cand afli ca s-a mutat cu altcineva si sa pandesti fiecare straduta cu speranta ca nu te vei intalni cu el la brat cu viitoarea lui sotie ! Ce pot sa spun doare ca dracu si singura speranta este ca timpul le va rezolva pe toate pentru ca oricat citesti si incerci sa isi din starea de prostatie in care te afli parca inadins se intampla cate ceva sa-ti aminteasca de durere !
    Nu vreu sa fiu pesimista ,dar parca (dupa un an de la despartire) totul pare mai intunecat decat atunci si ajungi sa te balacesti cu voluptate in suferinta ta !
    In fine sunt sigura ca sunt si cazuri fericite ,care au trecut cu brio peste asemenea trairi asa ca nu ne ramane decat sa traim cu SPERANTA ca totul va fi bine in final!!
    Multumesc!

    • Cristina Cristea
      25 April, 2013

      Leave a Reply

      Eu iti multumesc, Monica. 🙂

      Intr-adevar, uneori se trece mai usor, alte ori mai greu. Tot ce ne ramane de facut in astfel de cazuri este sa incercam sa intelegem cu adevarat ce s-a intamplat.

      Putem lasa suferinta sa ne cuprinda, este ok si n-ar trebui sa fugim de ea. In momentele acelea de suferinta putem observa ceea ce simtim cu adevarat.
      Asta ne va ajuta sa inteegem cu ce-am contribuit noi la despartire si sa ne invatam lectia. Pentru ca o despartire vine nu doar cu durere si suferinta, ci si cu lectii de invatat. Pentru a iesi invingatori din asta, este bine sa ne luam si lectia cu noi. 🙂

      Apoi, haide sa--l intelegem si pe celalalt. Sa ne punem si-n papucii lui si sa avem compasiune pentru ceea ce simte el. Crede-ma, nici lui nu i-a fost usor, indiferent de ceea ce afiseaza el pe strada.

      Si da, Monica, Credintam Speranta, n-ar trebui sa ne paraseasca nicio clipa.

      Cu mult drag, draga mea,

      • Cristina Cristea
        25 April, 2013

        Leave a Reply

        Monica, draga mea, nu te complace in starea aceasta confuza si trista… daca ramai pe loc, pana la urma vei ajunge sa ti se para normal ceea ce simti si-ti va fi din ce in ce mai greu sa mergi mai departe. Te ajuta sa ramai blocata aici?

        Si daca-mi vei spune ca “nu poti” sa iesi din suferinta… te voi intreba “ce faci pentru a lasa suferinta in urma?”.

        Gandeste-te la asta si tinem legatura. 🙂

        Zile luminoase si inspirate, Monica! 🙂

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲