4 January, 2014 | Posted in:Articole, Preventie, Servicii

Ţi s-a întâmplat vreodată să fii pe un drum bine construit, să ştii care sunt paşii următori, să ai în jurul tău oameni care cred în ceea ce faci tu dar… să nu te simţi împlinit? Să simţi că-ţi lipseşte ceva dar nu ştii ce?

Mie mi s-a întâmplat… şi-am fost nevoită să mă reevaluez, să mă actualizez”, să-mi pun întrebări… să-mi verific “autenticitatea”. 🙂

Ce înseamnă să fii autentic?

Înseamnă să nu te îmbraci la fel ca prietena ta? Să nu foloseşti aceleaşi fraze ca şi fratele tău / partenerul tău / colegul tău deFii TU serviciu? Sau înseamnă să acţionezi într-o aşa manieră încât să-ţi etalezi  înzestrările, abilităţile, talentele şi ţinand cont de dorinţele şi nevoile tale?

Cred că ultima variantă este cea mai aproape de adevăr.

„Privilegiul unei vieţi este să devii cine eşti cu adevărat.” – C.G. Jung

 A fi autentic înseamnă a fi aşa cum ai fost tu creat.

Este simplu de spus asta dar, dacă priveşti atent şi te gândeşti mai mult, este foarte posibil să realizezi că nu ştii „cum ai fost tu creat”.

Este posibil să-ţi fi petrecut mare parte din viaţă în funcţie de aşteptările celorlalţi, acţionând aşa cum „era firesc” să acţionezi, te-ai aliniat obligaţiilor familiale, de serviciu, anturajului, te-ai lăsat purtat de conjunctură şi ai uitat să mai priveşti înăuntrul tău pentru a găsi răspunsul la întrebarea  „cine sunt eu?”.

Şi dacă totuşi, ai făcut asta, şi ai descoperit acolo, înăuntru, ceva ce nu mai corespunde vieţii tale actuale, ţi s-a părut greu să mai scoţi la lumină noua ta descoperire despre cine eşti şi încotro eşti menit să te îndrepţi,  şi ai vrut să uiţi, crezând că poţi trăi la fel ca înainte.

Mare înşelare!!! Tristeţea te va cuprinde pe nesimţite, vei da vina pe X sau Y pentru nefericirea şi neputinţa ta. Nu-ti vei mai găsi liniştea, vei simţi un gol pe care, cu toate încercările tale disperate, tot nu-l vei putea umple.

În ceea ce mă priveşte, dintotdeauna am negat latura mea artistică. Mi-am dorit să merg la balet. Doar pentru că n-am avut curajul să spun asta cu voce tare, n-am ajuns niciodată acolo. În şcoala generală şi-n liceu, am compus poezii. Le-am ascuns mereu de ochii celorlalţi, în timp ce mă străduiam să fiu un elev bun iar mai tarziu, sa devin un economist bun. Am început să desenez şi să pictez pe ascuns într-o vreme în care ceilalţi vedeau în mine un viitor psihoterapeut de succes. Mi-am păstrat mereu în minte convingerea că „nu vreau să-i dezamăgesc pe ceilalţi” şi astfel am uitat că doar în momentele în care am lăsat artistul să se exprime, timpul a rămas în loc, iar eu m-am simţit cu adevărat împlinită şi-n acelaşi timp, liberă.

Cu toate că sunt absolventă de Psihologie, psihoterapeut în supervizare şi altele asemenea, simţeam mereu un nod în gât de câte ori trebuia să mă prezint / recomand astfel. Nu pentru că nu sunt bună în profesia mea, ci pentru că simţeam că vorbesc despre altcineva.

Când simţi că ai multe de oferit dar totuşi n-o faci, cand te gandeşti de două ori înainte de-a vorbi despre tine şi ceea ce faci, atunci când nu te bucuri suficient de rezultatele bune pe care le obţii iar inima nu-ţi tresare de bucurie, simţi că munceşti din greu şi că baţi pasul pe loc, fă o verificare şi întreabă-te:

1„Este aceasta expresia a cine sunt eu cu adevărat; a talentelor, înzestrărilor, dorinţelor, nevoilor mele?”

2. „Este aceasta, cu adevărat,  ceea ce vreau eu să fac cu viaţa mea?”

3. „Este acesta modul în care îmi doresc ca oamenii să-şi amintească de mine?” 

Nu-i niciodată prea târziu să-ţi pui aceste 3 întrebări. Măcar o dată în viaţă. Singura pierdere ar fi să nu te întrebi asta niciodată.

Cred c-a venit timpul să ne reconstruim pe noi înşine, să ne vedem adevărata noastră faţă, adevăratul nostru Sine şi totodată să privim dincolo de aparenţe.

Ne aflăm într-un moment al evoluţiei noastre, ca specie, în care cel mai potrivit şi benefic pentru noi, este să realizăm cu adevărat cine suntem, care este drumul nostru aici şi ce trebuie să facem pentru a ne dezvolta în continuare.

Coincidenţă sau nu, chiar citeam zilele trecute într-un articol despre vibraţia energetică a lui 2014, din punct de vedere numerologic, şi era amintit acolo faptul că este pregătit terenul pentru a lăsa în urmă tot ceea ce este „fals, nepotrivit, exagerat, supraestimat” şi că „se va alege grâul de neghină”.

Revenind la căutările şi regăsirile mele, am avut nevoie de mulţi ani şi, şi mai mult curaj pentru a putea spune cu voce tare că SUNT UN ARTIST şi că drumul parcurs alaturi de psihologie a fost absolut minunat dar că nu este ceea ce-mi doresc să fac tot restul vieţii mele.

Da, îmi vor fi de mare folos cele învăţate, dar nu aceasta este Calea mea.

La întrebarea „ce vreau să fac cu viaţa mea?”, trag adânc aer în piept şi răspund cu asumare, curaj şi încredere: vreau să-i însoţesc pe cei trişti în drumul lor către zâmbet, în felul meu; iar „felul meu” este prin artă şi coaching şi, dacă le pot pune împreună, atunci este perfect pentru mine.

Eu mă aflu acum în punctul în care dau proiectului Alungă Tristeţea, un suflu nou, plin de încredere şi, mai ales, de asumare. Astfel, Alungă Tristeţea va avea, începând de acum, „doua picioare” pe care se sprijină în ascensiunea sa, :

1. Coaching-ul

2. Poveştile cu nisip

Tu ce vrei să faci cu viaţa ta?

Te încurajez şi pe tine să răspunzi la cele 3 întrebări:

1. „Este aceasta expresia a cine sunt eu cu adevărat; a talentelor, înzestrărilor, dorinţelor, nevoilor mele?”

2. „Este aceasta, cu adevărat,  ceea ce vreau eu să fac cu viaţa mea?”

3. „Este acesta modul în care îmi doresc ca oamenii să-şi amintească de mine?” 

Fii sincer tu cu tine, întreabă-te, apoi, ascultă în linişte; negreşit vei afla tot ceea ce ai nevoie să ştii.

Autentic este tot ceea ce „curge” natural, nu este forţat, care nu-ţi creează un disconfort intern asezonat cu griji, anxietate, stres, furie sau alete emoţii de acest gen.

Pentru a putea fi autentici, mai întâi este nevoie să descoperim şi să înţelegem cine suntem; cu alte cuvinte, să avem parte de :

– cunoaştere de Sine;

– conştientizare de Sine.

Pentru mine, a fi autentic înseamnă  şi mai mult de atât. Autenticitatea presupune CURAJ.

Înseamnă curajul de a-ţi asuma cine eşti, curajul de a-ţi recunoaşte slăbiciunile şi a le accepta. Înseamnă curajul de-a păşi înafara obiceiurilor care, de cele mai multe ori, ne ţin blocaţi, curajul de a păşi dincolo de ceea ce pare a fi „normal”.

Să fii autentic înseamnă să porneşti  dintr-un spaţiu real, aflat în interiorul tău.

Autenticitatea înseamnă să fii TU şi nu o imitaţie a ceea ce crezi c-ar trebui să fii sau a ceea ce ţi s-a spus c-ar trebui să fii. În autenticitate, nu există „ar trebui”. 

Să fii autentic înseamnă să acţionezi şi să trăieşti inspirat.

O viaţă autentică este, după părerea mea, o chestiune de alegere.

Alegi să te „expui” 100% aşa cum eşti tu, de fapt, şi să fii 100%zebras-dare-to-be-different-moush prezent în viaţa ta. Alegi să faci lucruri pentru că-ţi doreşti să le faci şi nu pentru că te simţi obligat sau că aşa trebuie sau că este normal să le faci. Alegi să-ţi urmezi Calea şi să onorezi ceea ce ţi-a fost dat: pasiuni, talente, „daruri”, abilitati, chiar dacă asta vine în contradicţie cu opiniile şi aşteptările celorlalţi, cu contextul în care te afli, etc. – alegi să mergi în direcţia Misiunii tale.

N-am să te mint şi-am să te asigur că, să fii autentic în viaţa de zi cu zi, nu este deloc uşor. De ce?

Pentru că este greu să fii sincer si-n acord cu valorile tale, cu credinţele tale, cu sufletul tău.

Este greu la serviciu deoarece suntem nevoiţi să ţinem pasul, să îndeplinim sarcini, să nu ieşim din tipare şi să nu dăm glas gândurilor noastre. Este greu în relaţii deoarece ne temem că vom intra în conflict şi, de multe ori, ni se pare mai uşor să facem pe plac, să păstrăm tăcerea şi să nu ne manifestăm.

Este greu în familie deoarece acolo există multe aşteptări de la noi iar noi nu vrem să-i dezamăgim pe cei dragi  şi nici nu ne dorim să ne confruntăm cu dezaprobarea lor.

Chiar dacă uneori este al naibii de greu să rămâi TU, asta nu înseamnă că nu ar trebui să continui să alegi să trăieşti autentic. Mai ales atunci când ştii că mulţumirea ta interioară depinde de asta. 

Autenticitatea este, înainte de toate, o STARE şi o ALEGERE pe care le exersezi în fiecare zi. 

Autenticitatea nu este un lucru bătut în cuie. Ca şi când vorbim despre ochii albaştri pe care-i ai sau nu. Este mult mai complex decât atât. Să fii autentic  presupune să faci alegeri continuuu în acord cu tine însuţi. Astfel, să fii autentic devine ca o practică de zi cu zi.

Rămâi cu această idee în minte iar eu, îţi voi da, în articolul următor, câţiva paşi către o viaţă autentică.

Tu cum vezi aceată autenticitate? Spune-mi într-un comentariu ce înseamnă ea pentru tine şi dacă este importantă? 

Cu mult drag,

Cristina

PS: Mai sunt doar două locuri libere pentru a beneficia de 2 şedinţe gratuite de coaching. Pentru a te înscrie, intră aici şi accesează butonul de Coaching din josul paginii.

Ţi-a plăcut acest articol? Dacă DA, te rog, acordă un “like” şi “share” în reţelele de socializare! Ce ţi-a inspirat acest articol? Ne-ar plăcea să citim povestea ta!

Dacă ţi-a plăcut acest articol şi vrei să te abonezi la Newsletter-ul meu şi să primeşti articole noi, direct în inbox-ul tău, care să te inspire să trăieşti o viaţă mai sănătoasă şi mai fericită, atunci dă click pe butonul de mai jos! Aş fi încântată să te adaug în lista mea de prieteni 🙂

Buton


Print pagePDF page

5 Comments

  1. Cristina
    9 January, 2014

    Leave a Reply

    La multi ani, Cristina, in noua ta viata! Simteam ca tacerea ta din ultima vreme e doar un alt zbucium al transformarii si ma bucur ca a fost cu folos. Cat despre a fi autentic, hm, multi chemati, putini alesi. Bucura-te de drum si nu uita de popasuri! 🙂 La mine lucrurile stau putin diferit, caci am renuntat la intrebari. Cum altfel, cand ne-am tot straduit sa facem pe placul oamenilor incat am uitat sa fim pe placul lui Dumnezeu. Iar cei care Il urmeaza sunt dispretuiti. Eu vad fiinta umana ca pe o apa: tasneste la lumina, cu forta si bucurie, isi cauta albia, apoi, devine lina si ocolitoare spre a savura cat mai mult din tot ce ii iese in cale… pana la mare sau ocean. Cred ca eu ma apropii de mare si de aceea nu mai am intrebari. Doar frumusetea clipei. Iti trimit o raza de soare. 🙂

    • Cristina Cristea
      9 January, 2014

      Leave a Reply

      Buna, Cristina. 🙂

      Cat ma bucur sa am vesti de la tine. De data aceasta tu mă inspiri pe mine prin ceea ce-mi spui…nu pot decat sa-ţi iau exemplul. Felicitari, draga mea! 🙂

      Metafora pe care ai folosit-o pentru a descrie drumul omului, este extraordinar de inspirata si am de gand s-o tin minte. Eu inca am mai curs inca in cascade :))… uneori lin, admirand si bucurandu-ma de ceea ce intalnesc, alteori zbuciumat, in plina valtoare acum, sunt in bine meritata liniste si calm de dupa “Cascada Duruitoarea” :))

      Bucura-te de tot ce-i mai frumos, Cristina!

      Te îmbrăţişez cu muuult drag!
      Cristina Cristea recently posted…Cum să trăieşti propriul adevăr? sau Ce înseamnă, de fapt, o viaţă autentică?My Profile

  2. Giulia
    8 January, 2014

    Leave a Reply

    Multumesc pentru articolul tau, in care m-am regasit.
    Anul 2014 (mai precis anul Calului de Lemn) o sa fie si anul transformarii vietii mele:-)

    • Cristina Cristea
      9 January, 2014

      Leave a Reply

      Ma bucur, Giulia, c-am putut oglindi prin articolul meu, starea ta interioara.
      Mult succes si inspiratie pe drumul transformarii tale! 🙂

  3. mihai
    8 January, 2014

    Leave a Reply

    nu ma intereseaza!

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲