30 October, 2012 | Posted in:Articole, Traind cu persoane care sufera de depresie

 

Partenerul tau... iubeste-l inainte sa invete el sa se iubeasca singur. - Amber Weinacht

Partenerul tau… iubeste-l inainte sa invete el sa se iubeasca singur. – Amber Weinacht

In articolul anterior ti-am oferit ”ponturi” despre cum sa-ti dai seama cand sotul/sotia ta sufera de depresie.

Daca partenerul tau este sanatos si faptul ca l-ai suspectat de vreo tulburare mintala a fost doar o alarma falsa, atunci nu-mi ramane decat sa ma bucur pentru voi si familia voastra.

Exista si varianta ca tu sa nu te fi inselat, caz in care sa-ti intaresti si mai mult convingerea ca sotul/sotia ta sufera de depresie. Daca este asa, urmatorul pas pe care il poti face este sa-i comunici si partenerului tau de viata parerea ta, pentru ca apoi, impreuna, sa mergeti si sa consultati un specialist.

Sunt cateva lucruri pe care vreau sa ti le spun de la bun inceput. In tot acest demers de a-ti ajuta sotul/sotia sa se vindece de depresie este musai sa-ti amintesti tot timpul ca : nu tu esti cel responsabil de vindecarea partenerului tau ; este indicat sa-l sprijini si sa-l ajuti in procesul de vindecare dar nu esti tu specialistul de care are nevoie.

In mod normal totul ar trebui sa mearga intr-un mod foarte previzibil si anume, tu ii vorbesti partenerului tau de viata despre parerea ta, el o accepta si decide sa consulte un profesionist in domeniu.

Se poate insa intampla ca lucrurile sa nu stea chiar asa in realitatea ta.

Este posibil ca sotul/sotia ta sa nu fie de acord cu tine in aceasta situatie. Depresia are “meritul” de a distorsiona perceptia celui afectat asupra a ceea ce se intampla in jurul sau. Persoana depresiva nu mai reuseste sa perceapa limpede ce se intampla cu ea si nici nu reuseste sa observe cat de mult i-a fost deteriorata aceasta abilitate ; astfel, sotul/sotia ta nu va lua de buna parerea ta despre starea ei de sanatate.

Deoarece vorbim despre starea unuia dintre soti, nu trebuie uitat faptul ca fiecare aspect al starii sale ii afecteaza automat si pe ceilalti membrii ai familiei.

In randurile de mai jos iti dau cateva exemple despre ce ar putea fi in mintea unei persoane care sufera de depresie. El / ea poate sa simta ca este ceva in neregula dar, partenerul tau :

  • nu intelege exact modul in care sunt afectati cei din jurul sau ;
  • nu reuseste sa descrie exact celorlalti ceea ce i se intampla;
  • gandeste negativ sau se simte prea stanjenit pentru a-si asuma riscul sa le marturiseasca celor apropiati despre starea sa ;
  • minimalizeaza depresia atat in ceea ce-l priveste pe el cat si pe ceilalti (practic se minte singur) ;
  • pune problemele pe care le are pe seama circumstantelor exterioare si considera ca nu este responsabil pentru ele;
  • se teme de ceea ce va spune medicul (de diagnostic) ;
  • crede ca “nu este momentul potrivit sa se imbolnaveasca” ;
  • ii displace profund experienta in sine de a consulta un specialist (costuri ridicate, asteptarea in fata cabinetului, teama de procedurile medicale, groaza ca trebuie sa vina saptamanal, etc.) ;
  • considera ca nu este o chestiune atat de avansata incat sa merite ajutor de specialitate.

Omul care sufera de depresie nu-si propune sa faca sau sa gandeasca toate astea pentru a frustra pe cineva anume, cu atat mai mult cu cat este vorba despre cei pe care-i iubeste. Depresia afecteaza atat de mult incat cel afectat de ea pur si simplu nu poate “iesi din cutie” pentru a avea o perspectiva de ansamblu asupra situatiei in care se afla ; el priveste totul doar din interiorul sau.

Cum iti spuneam, este posibil ca o persoana depresiva sa nu admita ca sufera de aceasta tulburare. Te poti astepta sa opuna rezistenta atunci cand vine vorba despre acest subiect delicat.

Sigur ca idealul ar fi ca tu sa porti o discutie pe acesta tema, sa-ti impartasesti parerea despre cum starea lui/ei afecteaza atat propria viata cat si pe a celorlalti iar el/ea sa accepte propunerea ta de a consulta un specialist. – Si asa iti doresc sa ti se intample !

Cum bine ai inteles, exista si posibilitatea ca sotul/sotia ta sa refuze sa se trateze.

Cum poti ajuta pe cineva care nu vrea sa se ajute ?

Consider ca poate fi foarte frustrant si, totodata, trist pentru oricare dintre noi sa vedem ca cel pe care-l iubim este nefericit si se lupta cu propria viata. Cu siguranta te poti simti neputincios in a fi capabil sa imbunatatesti starea emotionala a celui drag tie. Este de dorit ca iubitul/iubita ta sa se bucure de toate beneficiile unui ajutor profesionist, obiectiv si neutru.

Acestea fiind spuse, doresc sa subliniez faptul ca nu este rolul tau sa-ti “convingi” sotul/sotia sa caute consiliere. Rolul tau, in calitate de partener de viata, este, in primul rand, sa devii o sursa de sprijin neconditionat pentru iubitul/iubita ta. Nu doresc sub nicio forma sa transmit ideea ca el/ea nu ar avea nevoie de consiliere, dar modul in care abordezi acest subiect este cheia.

Am intalnit de multe ori parteneri bine intentioati care “incearca sa-si convinga” sotul/sotia ca mearga la un specialist (consilier/psihoterapeut/psihiatru), dar acest mesaj poate fi interpretat ca fiind mai degraba critic decat suportiv.

  1. Pentru inceput, iti sugerez sa incepi cu partenerul tau o conversatie ca de la suflet la suflet. Alege sa porti o astfel de discutie intr-un moment potrivit – atunci cand stii ca sunteti liberi, ca nu veti fi intrerupti si puteti discuta pe indelete.
  2. Comunica-i cum te simti si spune-i clar ceea ce ai observat. De exemplu, “Ma simt trist cand te vad suparata si cu ochii in lacrimi…”. Evita sa-ti dai cu parerea si sa faci presupuneri despre cum se simte el/ea, cum ar fi “Cred ca esti deprimat si ca ai nevoie de ajutor” ; astfel de pareri pot parea acuzatoare si critice la adresa celuilalt si nu-ti doresti asta.
  3. Intreaba-l/o ce poti face pentru a-l/o ajuta si spijini. Concentreaza-te pe ceea ce crede el/ea ca are nevoie sau ca i-ar fi de ajutor.
  4. Ia-ti in serios rolul de sot/sotie si nu pe cel de mama. Partenerul tau este matur si poate lua singur decizii care privesc starea sa medicala ; nu-l “dadaci” prea mult pentru ca poti da nastere la certuri sau poti crea disconfort intre voi doi.
  5. Spune-i ceea ce simti. Asigura-ti partenerul ca iti doresti ca el sa primeasca ajutor de specialitate din dragoste pentru el, pentru ca esti ingrijorat/a si nu te simti confortabil/a  in acesta situatie.
  6. Foloseste psihologia inversa. Intreaba-ti partenerul ce ar face el daca tu te-ai confrunta cu aceleasi simptome ; cum s-ar simti el si in ce mod ar reactiona. Nu te comporta ca si cand ai stii dinainte raspunsul lui; lasa-l sa faca acest exercitiu de imaginatie si sa-si exprime propria parere.
  7. Deoarece partenerul tau este impotriva ideii de consiliere (practic nu doreste sa fie ajutat), incearca sa intelegi de unde vine aceasta impotrivire. Mai mult ca sigur este vorba despre o convingere limitatoare care s-a format in urma unei experiente neplacute cu un medic/consilier (o intamplare personala sau din istoricul familiei). Ii este rusine sau se simte stigmatizat daca il consulta un specialist in sanatate mintala ? Ii este clar rolul pe care-l joaca un profesionist in toata povestea asta ? Considera ca tratamentele nu-i sunt de folos? Toate aceste intrebari te ajuta sa obtii o mai buna intelegere a partenerului tau de viata si te ghideaza catre noi moduri in care-l poti ajuta. Cu argumente autentice poti sa-i elimini miturile pe care eventual si le-a creat despre tulburarile mintale.
  8. In cele din urma, ofera-te sa-l insotesti la intalnirea cu un specialist. Poate ii este frica si nu se simte in siguranta cu tot acest proces. Asigura-l ca aceasta este o situatie de familie, si ca, in cazul in care el se simte rau din punct de vedere emotional, si tu vei fi afectat. Subliniaza faptul ca obiectivul tau numarul unu este de a-l ajuta si sprijini, in orice mod posibil.
  9. Daca tu consideri ca starea actuala ii pune viata in pericol, ma refer la o tentativa de suicid, fa-ti o programare la un terapeut pentru a afla cum il poti ajuta.
  10. Ia in calcul si optiunea sa mergi chiar tu la un consilier care sa te ajute cu tot mix-ul de sentimente pe care le traiesti. Este important sa ai grija de tine si, totodata, sa-ti accepti si sentimentele de frustrare, neputinta, frica, furie fata de situatia data.

Depresia este o tulburare serioasa si demna de luat in seama, cu atat mai mult atunci cand este afectat si mariajul.

Daca aceste 10 idei de mai sus te pot ajuta macar putin in demersul anevoios care este vindecarea depresiei, ma declar fericita. Sunt fericita sa pot contribui la starea de bine a familiei tale.

Scrie-mi parerea ta intr-un comentariu la acest articol, iar eu promit sa-ti raspund in cel mai scurt timp.

"Uneori bucuria ta poate fi izvorul zambetului tau, dar alteori, zambetul tau poate fi izvorul bucuriei tale" - Thich Nhat Hanh

 

Mult soare in viata ta!

 

Cristina


Print pagePDF page

2 Comments

  1. Carmen
    11 November, 2016

    Leave a Reply

    Buna Cristina. Sotul meu sufera de depresie si atacuri de panica. Cum crezi ca il pot sprijini eu alaturi de ajutorul medical pe care urmeaza sa il inceapa? As vrea sa te mai intreb daca este normal sa fie foarte indecis. ( acum spune ca sta el cu copiii iar dupa 5 minute nu mai vrea sa stea cu ei pe motiv ca se simte foarte obosit). Multumesc anticipat.

  2. ELENA
    6 February, 2014

    Leave a Reply

    Cristina te imbratisez . Pe mine m-ar ajuta sa aflu mai multe despre cum pot ajuta o adolescenta de depresie . Care ar fi pasii . Adolescenta avand 15 ani . Multumesc Elena

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲