Bine ai venit la Alunga Tristetea!

Numele meu este Cristina Cristea, sunt psiholog de profesie si invingatoare a depresiei.

Da, ai inteles corect! Din copilarie m-am confruntat cu o oarecare stare generala de tristete, apatie, dar nu a fost nimic iesit din comun pana in decembrie 1997 cand am primit la telefon vestea ca tatal meu, marinar aflat in voiaj, a murit. Acel moment a fost piatra de hotar care mi-a schimbat viata decisiv.

Aveam 15 ani si urma sa dau examen de admitere la liceu. L-am luat, am ajuns in clasa a IX-a dar colegii mei au facut cunostinta cu o noua Cristina. In anii de liceu nu am reusit sa leg prietenii adevarate si nici cu profesorii nu m-am inteles prea bine. M-am confruntat cu toate stadiile depresiei… de la lipsa poftei de mancare la o dorinta nebuna de a devora frigiderul sau cofetaria, de la insomnie la letargie, de la revolta, furie, agresivitate fata de cei din jurul meu la tentative de suicid, de la singuratate si izolare la iubiri obsesive; frica fara obiect m-a insotit multi ani…

In primul an de liceu am acumulat 475 de absente; faceam  pneumonii repetate sau cadeam intr-o apatie cronica care nu-mi dadea voie nici sa ma ridic din pat. In cel de-al doilea an am devenit dependenta de Xanax confruntandu-ma implicit si cu sevrajul. Am ales Psihologia sau ea m-a ales pe mine in clasa a X-a. Am urmat drumul acesta sperand sa-mi rezolv problemele, sa scap pentru totdeauna de aceasta depresie care nu ma lasa sa ma bucur de nimic.  In clasele XI, XII am devenit dependenta de relatii… La 21 de ani deja ma casatoream iar la 22 divortam.  Instinctiv imi cautam cu disperare linistea si nu reuseam s-o gasesc pentru prea multa vreme.  Dupa divort am facut o hemi-pareza stanga care mi-a dat prilejul sa reflectez. Internata la Spitalul nr. 9 la sectia Neurologie, neputand sa fac altceva decat sa zac, m-am uitat pentru prima data catre mine, in interiorul meu. Mi-am auzit durerea… a trecut ceva vreme si am reusit s-o si ascult… atunci am inceput lupta, am inceput sa ma vindec.  De-a lungul timpului am luat-o in diferite directii pentru a gasi solutia ce-mi putea vindeca depresia: diete specifice, rugaciuni, yoga, meditatie, psihoterapie (sunt psihoterapeut adlerian in supervizare), tehnici de relaxare, NLP (sunt practician NLP).

Am reusit sa-mi alcatuiesc un mix vindecator din toate aceste “ingrediente” si astazi ma simt invingatoare, puternica, o Cristina iubitoare, recunoscatoare pentru tot si toate, binecuvantata si iubita. Astazi stiu sa ma bucur ca Soarele a rasarit asa de frumos.

Si pentru ca eu m-am vindecat de depresie, am hotarat sa-ti dedic acest blog in care sa-ti pun la dispozitie informatii, tehnici, suport moral, terapie, prietenie…

Vreau ca articolele mele sa serveasca drept suport pentru un dialog deschis cu cei ce se confrunta cu simptome ale depresiei ca anxietate, insomnie, furie, etc…

Iti doresc sa ai succes in regasirea echilibrului mental si emotional!

NU UITA !!!   “Asculta-ti durerea… ea nu va inceta pana n-o vei asculta cu adevarat!”



Print pagePDF page

7 Comments

  1. Cristina
    6 June, 2013

    Leave a Reply

    Buna Cristina! Ma bucur mult ca am gasit acest site ca sa pot sa-mi spun si eu “of-ul”.In urma unui atac de panica am ramas cu o frica de respiratie daca pot sa spun asa. Asta s-a intamplat prin februarie 2012. De atunci am perioade de mai multe zile sau chiar saptamani cand am o respiratie greoaie, simt ca nu patrunde aer suficient in plamani, oftez f des, numai asa simt ca “ma satur de aer”. Am mers la multi medici dar nu mi-au depistat cauza. Pe mine m-a obsedat aceasta problema si tot stresandu-ma am ajuns la tulburare anxioasa. Fac tratament in prezent cu Seroxat, Rivotril, Doxepin. Urmez tratamentul de o luna, m-am simtit bine 3 saptamani si acum am inceput din nou sa am o stare anxioasa. Ma gandesc tot timpul la respiratie, mi-e frica de respiratie, stau si analizez modul in care respir. Stiu ca nu este normal dar nu pot sa ma controlez. Am trecut prin momente groaznice cand din cauza fricii ca nu voi mai putea sa respir deloc, nu ma puteam linisti, nu puteam sa dorm, nu ma mai bucura absolut nimic, eram nelinistita, agitata. Voi putea sa scap vreodata de aceasta anxietate? Daca da, in ce fel?

    • Andrei
      2 September, 2013

      Leave a Reply

      Cristina,
      Mai suferi de acea tulburare anxioasa referitoare la respiratie? Si eu sunt in aceeasi situatie si am inceput sa constientizez problema cam in aceeasi perioada cu tine

  2. Ani
    4 March, 2013

    Leave a Reply

    Omul nu a învãţat încã sã guste frumuseţea singurãtãţii. El cautã mereu sã se angajeze într-o relaţie, sã fie cu cineva -- cu un prieten, cu un parinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil… cu cineva.
    El a creat societãţi, cluburi -- Lyon Club, Rotary Club. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însã toate acestea sunt necesare pentru a-l face sã-şi uite singurãtatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi încerci sã uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: cã te-ai nãscut singur, cã vei muri singur, cã indiferent ce ai face, trãieşti singur.

    • Cristina Cristea
      4 March, 2013

      Leave a Reply

      … ca te-ai nascut si mori singur si-n acelasi timp unit cu Totul. 🙂
      Iti multumesc, Ani, pentru vorbele de duh! 🙂

  3. Marcela
    29 January, 2013

    Leave a Reply

    O poveste care poate inspira multe persoane. Felicitari pentru deschiderea de a povesti. Am distribuit-o pe Facebook in grupul Indrazneste sa-ti urmezi visul!. Multumesc, Cristina.

    • Cristina Cristea
      29 January, 2013

      Leave a Reply

      Iti sunt recunoscatoare, Marcela si-ti multumesc.
      Te-mbratisez cu drag. 🙂

      • dumitru neagoe
        8 October, 2015

        Leave a Reply

        Te rog sa-mi spui in ce oras locuiesti si daca , in calitate de psiholog , acorzi si consultatii .

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲