13 August, 2014 | Posted in:Articole

“Opinia fiecărui om este diferită; cu cât eşti mai înțelept cu atât ești mai largă devine vederea! “
– Mehmet Murat

Percepţia de sine este mai mult decât cum te vezi pe tine însuţi… este, de asemenea, o resursă extrem de puternică. În doar câteva momente poţi să faci o schimbare mentală, prin care să te auto-evaluezi, să-ţi schimbi atitudinea, să te schimbi cu scopul de-a dezvălui o nouă versiune a ta, îmbunătăţită.

Încearcă acest exerciţiu foarte simplu:
Îndreaptă-ţi poziţia spatelui şi propune-ţi să fii încrezător şi fermecător. Afişează un zâmbet larg, indiferent de starea pe care-o ai în interior. Decide doar, pentru un moment, că eşti fericit… minunat. 🙂 Păstrează această stare un minut.
Acum procedează invers. Decide că eşti pe cale să te simţi nefericit şi supărat. Şi chiar aşa te şi simţi. Observi cum ţi se schimbă starea interioară?
Totul depinde de tine. 
Acum fă un pas în spate şi reflectează un minut la ceea ce tocmai s-a întâmplat în acest exerciţiu – tu eşti persoana care deţine controlul modului în care te simţi şi, cu siguranţă. deţii controlul asupra atitudinii tale.
Totul depinde de ceea ce-ţi doreşti tu, de fapt. Depinde de scopul pe care-l ai.
Întrebarea de 1 milion de euro este: Cum te vezi pe tine, în realitate? Cum te percepi pe tine ca şi persoană?
Te consideri o persoană responsabilă, netemătoare, curajoasă? Sau, dimpotrivă, te vezi ca fiind o persoană care nu ştie prea multe, aşa că rămâi în spate, retras şi-ţi doreşti ca nimeni să nu afle că nu ai prea multe de oferit?
Ei bine, fii atent… zilele trecute, într-o şedinţă de coaching, un client care doreşte să se dezvolte ca şi antreprenor, îmi atrage atenţia cu următorul “discurs”: “asta vreau să meargă de la sine… eu nu ştiu să vând”.
Te-ai prins…aceasta era perepţia despre sine în ceea ce priveşte vânzările. În momentul următor eu m-am “autosesizat” şi dialogul a decurs cam aşa:
– Cum eşti plătit la job? Ai un salariu bun?, am întrebat eu.
– Da, am un salariu bun, a răspuns clientul.
– Şi cine te-a “vândut” pentru el?
– Eu singur…
– Aha…deci înţeleg că ştii să te vinzi…
– Da, dar…
Şi restul are mai puţină relevanţă însă, importante sunt cele două lucruri pe care vreau să le ilustrez: importanţa percepţiei de sine şi recadrarea ei.
În dialogul de mai sus poţi observa cum omul acesta se vinde bine în fiecare zi dar crede despre sine că nu ştie să vândă…este un fel de percepţie distorsionată. Dialogul în sine a urmat firul unei recadrări. Ce este, de fapt, această recadrare? O schimbare mentală a percepţiei asupra unui anumit aspect. Şi cum poţi face asta? – Privind din alt unghi, adoptând o vedere panoramică sau poate schimbându-ţi ochelarii. 🙂
Reîncadrare deschide drumuri pline de creativitate, pentru a schimba interpretarea pe care noi o dăm unui eveniment, situație, comportament, persoană sau obiect.Gândeşte-te la un moment în care ţi-ai schimbat opinia faţă de cineva. Poate că la început l-ai văzut ca fiind  o persoană dificilă sau dezagreabilă datorită modului în care s-a comportat față de tine; pentru ca ulterior să descoperi un motiv pentru care acea persoană ţi-a devenit simpatică. Practic ţi-ai schimbat părerea. Cam aşa este şi cu recadrarea.
În viaţa cotidiană, într-un context sau altul, există în fiecare zi cineva care-ţi observă potenţialul. Tu eşti conştient de asta? Mingea este în terenul tău şi depinde doar de tine să arăţi încrezător în abilităţile tale şi că eşti pregătit să le aduci pe terenul de joc… şi, bineînţeles, să câştigi.
Felul în care te vezi tu ca persoană, părerea pe care o ai despre tine reprezintă modul în care te vezi pe tine în lume – conduita ta,images (16) atitudinea şi felul în care te aştepţi ca ceilalţi să-ţi răspundă. Această percepţie pătrunde în întreg sinele tău şi, mai mult, în felul în care tu te raportezi la viaţă, în general. Aşa se face că oameni din aceleaşi medii pot avea păreri total diferite despre viaţă. De exemplu: “viaţa este plină de oportunităţi” vs. “viaţa este grea, este o luptă”.
Observă-te şi trece în revistă trăsăturile care te ţin pe loc şi înlocuieşte-le cu unele potrivite dezvoltării tale.
Imaginează-ţi că viaţa este ca un teren de sport. Atunci când ai de purtat un meci pe teren, este bine să-ţi aminteşti că, de obicei, câştigă cel care intră în teren cu atitudinea de învingător. Cel care se simte învingător dinainte de-a păşi pe teren. Până la urmă, atitudinea contează! Şi, aşa cum ai putut observa în exerciţiul de la început, tu-ţi controlezi atitudinea. Întreabă-te permanent “ce vreau eu, de fapt?” şi acordează-ţi atitudinea la scopul pe care-l urmăreşti.
Chiar dacă doare (niciodată mai tare decât încrederea şi sima de sine scăzute) atunci când te auto-evaluezi şi vine momentul să dai faţă în faţă cu percepţia pe care o ai despre tine, trebuie să fii extrem de sincer şi dispus să-ţi recunoşti atât punctele forte cât şi pe cele slabe.
Convinge-te că ai tot ce ai nevoie şi mergi înainte. Construieşte-ţi respectul de sine, curăţă ce este distructiv şi ai încredere că eşti uimitor!
Poate să ţi se pare că este mai greu de făcut decât de zis sau… poate nu… aminteşte-ţi cât de uşor ţi-a fost să te simţi fericit şi încrezător în exerciţiul de la început.
Poţi decide acum că eşti destul de bun şi că ai tot ce ai nevoie pentru a excela. Care-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla?
Instrumente ale recadrării:
 
I. De ce mi se întâmplă mie asta?
 
Te-ai gândit vreodată că atunci când lucrurile îţi merg prost, şi te simţi “încolţit” de viaţă, s-ar putea să fie pentru prima dată când ele merg, de fapt, bine? În mijlocul confuziei, al haosului, frustrării, fricii sau furiei, ni se întâmplă, de multe ori, să ne întrebăm: “Oare de ce trec prin asta?” sau “De ce mi se întâmplă asta din nou?” sau “Ce-am făcut să merit asta?”.
Acest prim instrument este simplu… cum ar fi dacă am schimba aceste întrebări retorice cu o întrebare mai potrivită: “Ce pot învăţa din asta?”
Întreabă-te acest lucru chiar şi atunci când simţi că parcă toată lumea este împotriva ta şi nimic nu merge bine.
Acţiunea este baza. De aceea te rog să exersezi. Exersează! Exersează! Exersează!
II. Recadrare gândurilor despre sine reframe
Acesta este un exerciţiu propus de Nancy Wagaman, ce are drept scop creşterea stimei de sine.


Pentru a-ţi crește stima de sine, încercă să-ţi schimbi modul în care gândeşti despre tine. Îţi poţi reformula gândurile negative pe care le nutreşti la adresa ta în unele pozitive care să te susţină în propria-ţi dezvoltare. Urmatorul exerciţiu te va ajuta să-ţi “rescrii” (recadrezi), la nivel mental, gândurile negative despre tine.  Cum? Prin înlocuirea vechiului cadru trist, care înconjoară fiecare gând al tău, cu unul nou, luminos şi strălucitor. Pentru exerciţiu ai nevoie de 4 coli de hârtie, câte una pentru fiecare punct. Iată paşii:

     1. Lista “pozitivelor”

Scrie o listă cu toate lucrurile pozitive despre tine – toate lucrurile care îţi plac, lucruri pentru care oamenii te-au complimentat, punctele tale forte, talentele și abilitățile, aspectele pozitive ale caracterului tău, etc. Scrie toate lucrurile bune despre tine care-ţi vin în minte. 

     2. Lista “negativelor”

Apoi, scrie o lista cu lucrurile pe care doreşti să le îmbunătăţeşti la tine sau care sunt în “curs de” – lucruri pe care nu le placi la tine, etc. 

     3. Reformularea “negativelor”Acum întoarce-te la cea de-a doua listă şi, pe o altă coală de hârtie, scrie o nouă versiune pozitivă pentru fiecare aspect negativ. Reformulează într-un mod de auto-încurajare,  auto-susținere.

De exemplu: Dacă ai scris “nu-mi place faţa mea” :)… ai putea rescrie astfel: “nasul meu îmi dă un aer aparte, unic” sau “ochii mei transmit dragoste şi căldură”.
Alt exemplu: Dacă ai scris “nu-mi place că arat ca o balenă” … ai putea reformula astfel: “Ce-mi place la corpul meu? – Îmi plac sânii mei.” sau “mă simt carismatică în corpul meu”.
Important este să găseşti ceva ce crezi că este adevărat. Uneori îţi poate lua ceva timp să “descoperi” o chestie pozitivă dar, te asigur că de fiecare dată există cel puţin una… şi vorba aceea: dacă-ai găsit-o pe prima, o găseşti şi pe a doua. 🙂 
4. Eliberarea “negativelor”Când ai terminat cu punctul 3, rupe sau, cel mai bine,  arde lista făcută la punctul 2 (pentru a elibera simbolic negativitatea), și să păstrează lista inițială de lucruri pozitive (de la nr. 1) și  lista gândurilor reformulate (de la nr. 3). Periodic, reciteşte-le şi revizuieşte-le iar dacă este cazul, reia exerciţiul – te ajută să-ţi păstreză stima de sine pe drumul cel bun.

Observaţie: Ideea acestui exercițiu nu este de a “băga sub preş” auto-critica, ci de-a o recunoaşte în primul rând și apoi de a o utiliza ca o rampă de lansare pentru un mod de gândire despre tine însuţi mult mai pozitiv.
III. Schimbarea percepţiei de sine prin capitulare: Predă-te!!!
Această sugestie vine din zona spirituală. Este posibil să ţi se potrivească sau nu. Asta poţi verifica chiar tu.
Ce urmărim noi? Să avem o percepţie de sine cât mai pozitivă. Cu alte cuvinte, să ne vedem pe noi înşine într-o lumină cât mai favorabilă – toţi ne dorim asta. Iar acest lucru duce tot către eternul sine autentic…cel despre care ştim că există în noi şi că este esenţa noastră. Trebuie doar să-l descoperim şi să-l facem să renască din nou. “Din nou” pentru că ne-am bucurat deja de el atunci când eram copii. Acolo se află sinele nostru autentic, adevărul nostru: în inocenţa noastră copilărească.
Deşi poate suna brutal, să ne predăm înseamnă să revenim la acea inocenţă şi să ne abandonăm în ea, în acea naivitate sublimă.Şi totuşi, te-ai putea gândi: “Această capitulare, această renunţare nu este un semn slăbiciune?” – NU, nu este. Este, de fapt, renunţarea la rezistenţă, la împotrivire, la încrâncenarea pe care o surprindem de multe ori că ne însoţeşte atunci când vrem ceva anume. Această capitulare este, de fapt, acea renunţare la “ataşamentul de rezultat” despre care auzim vorbindu-se în materialele de dezvoltare personală. Este renunţarea la control (controlul evenimentelor, al vieţii, al lucrurilor, al oamenilor).

Da, poate fi foarte înfricoşătoare această renunţare. Dar şi foarte eliberatoare. Trebuie doar să decidem că vrem asta, să ne fixăm intenţia şi să ne dăm voie.

De exemplu, mie-mi este foarte teamă să navighez pe apă. Ideea că nu mai am controlul a ceea ce se întâmplă fizic cu mine şi că nu simt pământul sub picioare, mă îngrozeşte teribil. Lucrez la asta pentru că, cel puţin la nivel mental, ştiu că doar atunci când renunţ la control, am, de fapt, controlul şi sunt în acord cu Universul.
În budism există o învăţătură despre percepţia de sine numită, mintea zen sau mintea începătorilor. Ideea centrală este că mintea este precum un vas…dacă acesta este deja plin, atunci nu există niciun loc gol care să mai poată fi umplut cu ceva nou.
Iată o poveste care ilustrează acest principiu budist…
Se întâmplă că un bărbat mândru de capacităţile sale logice şi raţionale vizitează un călugăr cu scopul de-a atinge iluminarea.
Călugărul îi înmânează omului o cană şi apoi începe să toarne ceai în ea. Cana s-a umplut iar ceaiul a început să curgă udând podeauna şi încălţămintea bărbatului.
Tresărind, omul l-a întrebat pe călugăr ce avea de gând să facă?
Călugărul i-a răspuns că această cană de ceai este exact precum mintea lui. Pentru că ea este deja plină cu ideile sale, nu mai există loc pentru nimic altceva decât dacă o goleşte mai întâi.
Învăţăturile creştine vorbesc despre “necesitatea” de a (re)deveni copil. Ideea este că un copil este deschis învăţării şi are flexibilitatea minţii. Un copil este dispus să primească învăţătura în timp ce noi ne-am umplut deja mintea cu propriile nostre gânduri şi idei despre ceea ce vrem să obţinem. În acest context, renunţarea este eliberarea de control, dându-ne voie astfel să renunţăm la ataşamentul de rezultat; şi să ne bucurăm de Călătorie până la ele. Este vorba despre a oferi iubire în loc de teamă. Ataşamentele vin la pachet cu teamă…teama că se termină, teama că nu va merge bine… etc. Esenţa este să ne eliberăm pentru a deveni mai puternici şi nu să ne eliberăm pentru a eşua.
De aici se trage şi ideea de-a trăi momentul prezent… aici şi acum. Se referă la a accepta unde te afli în acest moment, în momentul prezent, schimbându-ţi percepţie de sine, mai degrabă decât să aştepţi să te bucuri abia atunci când vor apărea rezultatele care vor veni cine ştie când.
Schimbarea percepţiei nostre stă la baza stării noastre de bine, a fericirii şi a construirii unui sine frumos pentru că…
viaţa nu este o înşiruire de experienţe, ci percepţia noastră despre aceste experienţe.

Print pagePDF page

Be the first to comment.

Leave a Reply


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*


CommentLuv badge

Return to Top ▲Return to Top ▲